STICLÚȚĂ, sticluțe, s. f. Diminutiv al lui sticlă (II); sticlișoară, sticluliță. [Var.: (reg.) steclúță s. f.] – Sticlă + suf. -uță. (Sursa: DEX '98 )
STICLÚȚĂ s. (rar) sticlișoară, sticluliță, sticlușoară, (reg.) șipușor, (Transilv. și Bucov.) glăjiță, glă-juță. (O ~ cu parfum.) (Sursa: Sinonime )
sticlúță s. f. (sil. -clu-), g.-d. art. sticlúței; pl. sticlúțe (Sursa: Ortografic )
| sticluță substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | sticluță | sticluța |
| plural | sticluțe | sticluțele |
| genitiv-dativ | singular | sticluțe | sticluței |
| plural | sticluțe | sticluțelor |
| vocativ | singular | sticluță, sticluțo |
| plural | sticluțelor |
