stibiu
Caută
STÍBIU
s. n. (Chim.) Antimoniu. – Din lat.
stibium.
(
Sursa: DEX '98
)
Copy to clipboard
STÍBIU
n.
Metaloid alb-argintiu, întrebuințat pentru realizarea unor aliaje în poligrafie, în industria cauciucului și în tehnică; antimoniu. /<lat.
stibium
(
Sursa: NODEX
)
Copy to clipboard
STÍBIU
s.n.
Antimoniu. [Pron.
-biu
. / < lat.
stibium
]. (
Sursa: DN
)
Copy to clipboard
STÍBIU
s. n.
antimoniu. (< lat.
stibium
) (
Sursa: MDN
)
Copy to clipboard
STÍBIU
s.
(CHIM.)
antimoniu, (înv.) sârmea, surmă. (
Sursa: Sinonime
)
Copy to clipboard
stíbiu
s. n. [-
biu
pron.
-biu
], art.
stíbiul;
simb.
Sb
(
Sursa: Ortografic
)
Copy to clipboard
Declinări/Conjugări
stibiu
substantiv neutru
nearticulat
articulat
nominativ-acuzativ
singular
st
i
biu
st
i
biul
plural
—
—
genitiv-dativ
singular
st
i
biu
st
i
biului
plural
—
—
vocativ
singular
st
i
biule
plural
—
