STIBÍNĂ, stibine, s. f. Sulfură naturală de stibiu, cristalizată în sistemul rombic. – Din fr. stibine, germ. Stibin. (Sursa: DEX '98 )
STIBÍNĂ s.f. Sulfură naturală de stibiu. [< fr. stibine]. (Sursa: DN )
STIBÍNĂ s. f. sulfură naturală de stibiu; antimonit. (< fr. stibine, germ. Stibin) (Sursa: MDN )
STIBÍNĂ s. (CHIM.) antimonit. (Sursa: Sinonime )
stibínă s. f., g.-d. art. stibínei (Sursa: Ortografic )
| stibină substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | stibină | stibina |
| plural | stibine | stibinele |
| genitiv-dativ | singular | stibine | stibinei |
| plural | stibine | stibinelor |
| vocativ | singular | stibină, stibino |
| plural | stibinelor |
