STEREOFONÍE s. f. Procedeu de reproducere a sunetelor (înregistrate) caracterizat printr-o reconstituire a repartiției spațiale a surselor sonore care dă ascultătorului senzația că se află chiar în apropierea sursei; stereo. [Pr.: -re-o-] – Din fr. stéréophonie. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

STEREOFONÍE f. Procedeu de înregistrare și de redare a sunetelor care dă ascultătorului senzația că se află lângă sursele sonore sau chiar în mijlocul lor. [G.-D. stereofoniei] /<fr. stéréophonie (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

STEREOFONÍE s.f. Procedeu de înregistrare și redare a sunetului, care permite reconstituirea spațială a sursei sonore în timpul audiției. [Gen. -iei. / < fr. stéréophonie]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

STEREOFONÍE s. f. tehnică de înregistrare și redare a sunetului, care dă ascultătorului senzația de spațialitate a surselor sonore. (< fr. stéréophonie) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

stereofoníe s. f. (sil. -re-o-) → fonie (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard