STENOZÁ, pers. 3 stenozează, vb. I. Refl. (Med.; despre canale, orificii ale organelor) A se îngusta, a face o stenoză. – Din fr. sténoser, engl. stenose. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

STENOZÁ vb. I. tr., refl. (Med.) A (se) îngusta; a face o stenoză. [< fr. sténoser]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

STENOZÁ vb. tr., refl. a face stenoză. (< fr. sténoser, engl. stenoze) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

stenozá vb., ind. prez. 3 sg. stenozeáză (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

STENÓZĂ, stenoze, s. f. (Med.) Îngustare a unui canal sau a unui orificiu din organism în urma unei cicatrizări, a unei inflamații, a unei tumori etc. – Din fr. sténose. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

STENÓZĂ ~e f. med. Stare patologică constând în îngustarea unui canal sau a unui orificiu anatomic (ceea ce produce tulburări în funcționarea organismului). ~ intestinală. ~ aortică. /<fr. sténose (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

STENÓZĂ s.f. (Med.) Îngustare (patologică) a unui canal sau a unui orificiu din organism. // -stenoză – element secund de compunere savantă cu semnificația „îngustare”, „strâmtare”. [< fr. sténose, cf. gr. stenos – strâmt]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

STENÓZĂ1 s. f. îngustare a unui canal sau a unui orificiu din organism. (< fr. sténose) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

-STENÓZĂ2 elem. steno-. (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

stenóză s. f., g.-d. art. stenózei; pl. stenóze (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard