STELÍT s. n. Aliaj de cobalt, crom, molibden, tungsten, fier etc., dur și inoxidabil, din care se fac instrumente chirurgicale sau piese cu care se lucrează la temperaturi înalte și în medii oxidante. – Din fr. stellite, germ. Stellit. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

STELÍT n. Aliaj complex (de cobalt, crom, wolfram, molibden și fier), foarte dur, inoxidabil, cu rezistență mare la temperaturi înalte, întrebuințat la fabricarea instrumentelor chirurgicale, a unor scule așcheietoare și la acoperirea unor piese supuse uzurii. /<fr. stellite, germ. Stellit (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

STELÍT s.n. Aliaj de cobalt, crom, wolfram, molibden și fier, dur și inoxidabil. [< fr. stellite, germ. Stellit]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

STELÍT s. n. aliaj de cobalt, crom, wolfram, molibden și fier, dur și inoxidabil. (< fr. stellite, germ. Stellit) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

stelít s. n. (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

STELÍ, stelesc, vb. IV. Intranz. (În expr.) A-i steli (cuiva) ochii, se spune când cineva are o amețeală și i se pare că vede stele în fața ochilor. – Din stele (pl. lui stea). (Sursa: DLRM ) Copy to clipboard

stelí, stelésc, vb. IV 1. (înv.) a luci. 2. (reg.; despre stele) a răsări. (Sursa: DAR ) Copy to clipboard