STEJĂRÍȘ, stejărișuri, s. n. Pădurice sau desiș de stejari; stejăriște. [Var.: stejeríș s. n.] – Stejar + suf. -iș. (Sursa: DEX '98 )
STEJĂRÍȘ s. (SILV.) (pop.) stejăret, stejăriște, (reg.) stejărie, stejărime. (Sursa: Sinonime )
stejăríș s. n., pl. stejăríșuri (Sursa: Ortografic )
STEJĂRÍȘ ~uri n. Loc unde cresc stejari. /stejar + suf. ~iș (Sursa: NODEX )
| stejăriș substantiv neutru | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | stejăriș | stejărișul |
| plural | stejărișuri | stejărișurile |
| genitiv-dativ | singular | stejăriș | stejărișului |
| plural | stejărișuri | stejărișurilor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
