STÁUL,staule, s. n. Grajd sau adăpost (pentru oi). – Lat. stab(u)lum. (Sursa: DEX '98 )
STÁUL s. (înv. și reg.) ogradă, sălaș, (reg.) coșar, cotârlete, obor, ocol, palancă, plasă, saia, târlă, țarc, voreț, (Mold. și Transilv.) pătul, (Transilv., Ban și Mold.) poiată, (prin Mold.) serai, (Ban.) ștalog. (~ de oi.) (Sursa: Sinonime )
STÁUL s. v. grajd, stână, strungă, târlă. (Sursa: Sinonime )
stául (-le), s. n. – Grajd. – Var. stau(r). Lat. stablum, formă populară, în loc de stabulum (Pușcariu 1640; REW 8209), cf. it. stabbio, prov. estable, fr. étable, cat. establa, sp. establo, port. estrabo, ngr. σταύλος. Var. staur, din pl. lui stau, stauri (Candrea). – Der. stauină, s. f. (Munt., loc potrivit pentru țarc), din lat. *stabŭlῑna (Lacea, Dacor., II, 624), sau mai probabil de la stau, cu suf. -ină, cf. pescuină, vizuină. – Din rom. provin în mag. stál, istál, stár (Drăganu, Dacor., VII, 199). (Sursa: DER )
stául s. n., pl. stáule (Sursa: Ortografic )
STÁUL ~en. 1) Loc îngrădit (și acoperit) pentru oi și capre; ocol. 2) Construcție speci-ală unde se țin vitele; grajd. [Sil. sta-ul] /<lat. stab[u]lum (Sursa: NODEX )
