STATUTÁR, -Ă, statutari, -e, adj. Conform unui statut, bazat pe un statut; prevăzut, înscris într-un statut. – Din fr. statutaire. (Sursa: DEX '98 )
STATUTÁR, -Ă adj. Care este prevăzut, consemnat într-un statut; conform unui statut. [Cf. fr. statutaire]. (Sursa: DN )
STATUTÁR, -Ă adj. bazat pe un statut; conform unui statut. (< fr. statutaire) (Sursa: MDN )
statutár adj. m., pl. statutári; f. sg. statutáră, pl. statutáre (Sursa: Ortografic )
STATUTÁR ~ă (~i, ~e) Care ține de statut; propriu statutului. /<fr. statutaire (Sursa: NODEX )
| statutar adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | statutar | statutarul | statutară | statutara |
| plural | statutari | statutarii | statutare | statutarele |
| genitiv-dativ | singular | statutar | statutarului | statutare | statutarei |
| plural | statutari | statutarilor | statutare | statutarelor |
| vocativ | singular | statutarule | statutaro |
| plural | statutarilor | statutarelor |
