STATUÁ, statuez, vb. I. Tranz. (Livr.) A hotărî, a decide în mod oficial (printr-un statut, printr-o lege etc.). [Pr.: -tu-a] – Din fr. statuer. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

STATUÁ vb. I. tr. (Liv.) A hotărî, a decide (printr-un statut). [Pron. -tu-a, p.i. 3,6 -uează, ger. -uând. / < fr. statuer]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

STATUÁ vb. tr. a hotărî, a decide (printr-un statut). (< fr. statuer, lat. statuare) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

STATUÁ vb. (rar) a statuta. (A ~ îndatoririle lor.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

statuá vb. (sil. -tu-a), ind. prez. 1 sg. statuéz, 3 sg. și pl. statueáză, 1 pl. statuăm (sil. -tu-ăm); conj. prez. 3 sg. și pl. statuéze (sil. -tu-e-); ger. statuând (sil. -tu-ând) (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

STÁTUĂ s. f. v. statuie. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

A STATUÁ ~éz tranz. livr. (litigii, neînțelegeri etc.) A rezolva printr-un statut sau prin autoritatea unei legi. [Sil. -tu-a] /<fr. statuer (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

STÁTUĂ s.f. v. statuie. [< it., lat. statua]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard