STÂNG, -Ă,stângi, adj. 1. (Despre părți sau organe ale corpului) Așezat în partea corpului în care se află inima. ♦ (Substantivat) a) (La m. sg. art.) Piciorul stâng (1). b) (La f. sg. art.) Mâna stângă (1). 2. Care se află de partea sau în direcția mâinii stângi (1) (când cineva stă cu fața în direcția în care este orientat un lucru sau o ființă). ♦ (Substantivat, f. sg. art.) Partea sau direcția stângă. (2). ◊ Expr. A ține stânga = a merge pe partea stângă a unui drum. (Fam.) A trage (sau a da, a face) la stânga = a fura. 3. Care reprezintă gruparea radicală a unui partid, a unei adunări, a unei organizații politice; care se alătură unei astfel de grupări. ♦ (Substantivat, f. art.) Aripa radicală a unui partid, a unei școli filozofice etc. ◊ Loc. adj. De stânga = partizan al unei politici radicale. – Lat. *stancus(= stanticus) „obosit”. (Sursa: DEX '98 )
ȘTÁNGĂ,ștăngi, s. f. (Pop.) Bară de fier; drug, rangă. – Din germ. Stange. (Sursa: DEX '98 )
STÂNG ~gă (~gi)și substantival 1) (despre unele organe sau despre părți ale corpului) Care este situat în partea unde se află inima. Ochiul ~. Mâna ~gă. ◊ Nu știe ~ga ce face dreapta se spune pentru a indica o totală lipsă de coordonare. A călca cu ~gul a) a începe în mod greșit ceva; b) a fi prost dispus. 2) Care se află în direcția mâinii din această parte. Aripa ~gă a clădirii. ◊ Din ~ga din direcția mâinii stângi. A ține ~ga a merge pe partea stângă a unui drum. (La) ~ga împrejur formulă prin care se comandă cuiva o întoarcere de 180° spre stânga. A face ~ga împrejur a se întoarce și a pleca (înapoi de unde a venit). 3) (despre grupări politice, partide, curente etc.) Care, din punct de vedere politic, este radical sau mai radical decât alții. Aripa ~gă a parlamentului. /<lat. stancus (Sursa: NODEX )
ȘTÁNGĂ ștăngif. pop. Bară de fier teșită la un capăt și folosită la ridicarea sau la de-plasarea unor corpuri grele; rangă. /<germ. Stange (Sursa: NODEX )
ȘTÁNGĂ s. v. rangă. (Sursa: Sinonime )
Stâng ≠ drept (Sursa: Antonime )
ștángă, ștăngi, s.f. (pop.) 1. bară de metal; drug, rangă. 2. (reg.) fusul valului de la moara cu apă. 3. (reg.) bară de lemn care transmite mișcarea de la roată la pânza joagărului. (Sursa: DAR )
stángă (-ắngi), s. f. – Bară de fier. Germ. Stange (Iordan, Dift., 87). (Sursa: DER )
stîng (-gă), adj. – În partea unde se află inima. – Mr. (a)stînga, megl. stǫng. Lat. *stancus „obosit”, cf. it. stanco „obosit” (Battisti, V, 3617), v. it. mano stanca „mîna stîngă” (Tiktin; REW 8225; Kisch, Dacor., IV, 774-76; Candrea), alb. štenk. – Der. stîngaci, adj. (care scrie sau lucrează cu mîna stîngă; greoi, neîndemînatic); stîngăcie, s. f. (calitatea de a fi stîngaci; neîndemînare). (Sursa: DER )
de-a stânga loc. adv. (Sursa: Ortografic )
stâng adj. m., f. stângă; pl. m. și f. stângi (Sursa: Ortografic )
ștángă s. f., g.-d. art. ștăngii; pl. ștăngi (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
stangă
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
