STAMÍNĂ, stamine, s. f. Organ bărbătesc de reproducere a florii, care conține polenul. – Din lat. stamen, -inis. (Sursa: DEX '98 )
STAMÍNĂ s.f. Organ bărbătesc de reproducere al florii, care conține polenul. [Cf. lat. stamen, fr. étamine, it. stamigna]. (Sursa: DN )
STAMÍNĂ s. f. organ mascul de reproducere al florii, care conține polenul. (< lat. stamen) (Sursa: MDN )
stamínă s. f., g.-d. art. stamínei; pl. stamíne (Sursa: Ortografic )
STAMÍNĂ ~e f. bot. Organ bărbătesc al florilor, care produce polen. /<lat. stamen, ~inis (Sursa: NODEX )
| stamină substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | stamină | stamina |
| plural | stamine | staminele |
| genitiv-dativ | singular | stamine | staminei |
| plural | stamine | staminelor |
| vocativ | singular | stamină, stamino |
| plural | staminelor |
