STÁMBĂ, (2) stămburi, s. f. 1. Țesătură de bumbac cu desene imprimate în culori, folosită la confecționarea îmbrăcămintei de vară pentru femei. 2. (La pl.) Varietăți de stambă (1). ♦ Obiecte de îmbrăcăminte confecționate din stambă (1). 3. (Înv.) Teasc de tipografie. ◊ Expr. (Fam.) A se da în stambă = a-și arăta fără să vrea proasta creștere (sau cusururile); a se face de râs. [Pl. și: stambe] – Din ngr. stámba, it. stampa. (Sursa: DEX '98 )
STÁMBĂ stămburif. Țesătură subțire de bumbac cu desene colorate, folosită pentru confecționarea îmbrăcămintei de vară pentru femei și a lenjeriei de pat; cit. [G.-D. stambei] /<ngr. stámpa, it. stampa (Sursa: NODEX )
STÁMBĂ s. (TEXT.) (pop.) cit. (Rochii de ~.) (Sursa: Sinonime )
STÁMBĂ s. v. categorie, fel, gen, presă, soi, specie, speță, teasc, tip, tipar. (Sursa: Sinonime )
stámbă (-be), s. f. – 1. Țesătură ușoară de bumbac. – 2. (Înv.) Teasc de tipografie. – 3. Teapă, natură, caracter. It. stampa, prin intermediul ngr. στάμπα (Cihac, II, 701; Tiktin; Gáldi 257), cf. alb. stambë. Primul sens se explică fiind vorba de țăsătură cu desene imprimate. Pentru a da în stambă „a imprima, a publica”, cf. Bogrea, Dacor., III, 737. – Der. stămburi, s. f. pl. (varietate de țesături de stambă); stămbărie, s. f. (magazin de stămburi). Este dubletul lui stampă, s. f. (imagine gravată), direct din it., der. stampilă (var. ștampilă), (pecete, parafă), din fr. estampille, var. din germ. Stempel; stampila (var. ștampila), vb. (a pune ștampila), din fr. estampiller; stampat, adj. (imprimat). Stemplu, s. n. (matriță pentru turnarea literelor de tipografie) este altă var. a germ. Stempel. (Sursa: DER )
stámbă s. f., g.-d. art. stámbei; (sorturi, obiecte) pl. stămburi/stámbe (Sursa: Ortografic )
