Dex stagna, stagna, definiţie stagna, dex.ro Mobile

A rămâne (sau a sta, a zăcea) baltă = a fi lăsat în părăsire; a sta pe loc, a stagna
A sta pe loc = a nu progresa, a stagna

STAGNÁ, pers. 3 stagnează, vb. I. Intranz. (Despre fluide) A sta pe loc, a nu curge. ♦ Fig. (Despre abstracte) A nu realiza nici un progres; a nu se dezvolta, a nu progresa. – Din fr. stagner, lat. stagnare. (Sursa: DEX '98 )

STAGNÁ vb. I. intr. 1. (Despre ape) A se opri, a sta, a nu curge. 2. (Despre abstracte) A sta pe loc, a se afla în inactivitate. [< fr. stagner, cf. lat. stagnare < stagnum – mlaștină]. (Sursa: DN )

STAGNÁ vb. intr. 1. (despre ape) a sta. 2. (despre abstracte) a sta pe loc, a nu se dezvolta. (< fr. stagner, lat. stagnare) (Sursa: MDN )

STAGNÁ vb. 1. (reg.) a băltăci, a (se) bălti. (Apa de ploaie ~ pe ogor.) 2. a lâncezi, a trena. (Afacerile ~.) 3. (fig.) a lâncezi, a vegeta, (rar fig.) a tânji. (Viața orașului ~.) (Sursa: Sinonime )

A STAGNÁ pers. 3 ~eáză intranz. 1) A se afla în stare de inactivitate; a sta pe loc. 2) (despre ape) A fi în nemișcare. 3) fig. A se opri din dezvoltarea ascendentă; a nu progresa. /<fr. stagner, lat. stagnare (Sursa: NODEX )

stagna verb		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) stagna	stagnare	stagnat	stagnând	singular	plural
		(a) stagna	stagnare	stagnat	stagnând	—	—

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	—	—	—	—	—
	a II-a (tu)	—	—	—	—	—
	a III-a (el, ea)	stagnează	(să) stagneze	stagna	stagnă	stagnase
plural	I (noi)	—	—	—	—	—
	a II-a (voi)	—	—	—	—	—
	a III-a (ei, ele)	stagnează	(să) stagneze	stagnau	stagnară	stagnaseră