STAGIATÚRĂ, stagiaturi, s. f. Stagiu (1). [Pr.: -gi-a-] – Stagiu + suf. -tură. (Sursa: DEX '98 )
STAGIATÚRĂ s.f. (Rar) Stagiu. [Pron. -gi-a-. / cf. it. stagionatura]. (Sursa: DN )
STAGIATÚRĂ s. f. stagiu. (< stagiu + -/t/ură) (Sursa: MDN )
STAGIATÚRĂ s. v. stagiu. (Sursa: Sinonime )
stagiatúră s. f., pl. stagiatúri (Sursa: Ortografic )
| stagiatură substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | stagiatură | stagiatura |
| plural | stagiaturi | stagiaturile |
| genitiv-dativ | singular | stagiaturi | stagiaturii |
| plural | stagiaturi | stagiaturilor |
| vocativ | singular | stagiatură, stagiaturo |
| plural | stagiaturilor |
