STABILITÁTE s. f. Însușirea de a fi stabil, solid, trainic; soliditate, statornicie; fermitate. ♦ Durabilitate, trăinicie. ♦ Faptul de a-și păstra locul, de a nu fi mișcat din loc; fixitate. ♦ Spec. (Fiz.) Proprietate a unui corp de a-și menține poziția sau de a reveni în poziția inițială. ♦ Situație sigură, fermă. – Din fr. stabilité, lat. stabilitas, -atis. (Sursa: DEX '98 )
STABILITÁTEf. 1) Caracter stabil; fixitate. 2) Proprietate a unui corp, a unui sistem de a-și menține poziția sau de a reveni în poziția inițială. [G.-D. stabilității] /<lat. stabilitas, ~atis, fr. stabilité (Sursa: NODEX )
STABILITÁTEs.f.1. Însușirea lucrurilor stabile; echilibru, statornicie, solidaritate. ♦ Proprietate a unui corp de a-și menține poziția sau de a reveni în poziția inițială când este deplasat din această poziție. 2. Faptul de a-și păstra locul; fixitate. [Cf. it. stabilità, lat. stabilitas, fr. stabilité]. (Sursa: DN )
STABILITÁTEs. f. 1. însușirea de a fi stabil; echilibru, statornicie; fixitate. 2. proprietate a unui corp de a-și menține starea sau de a reveni la starea inițială când este deplasat din această stare. (< fr. stabilité, lat. stabilitas) (Sursa: MDN )
STABILITÁTE s. 1. fixitate, imobilitate, neclintire, nemișcare. (~ unor dune de nisip.)2. echilibru. (Se asigură ~ navei.)3. consecvență, constanță, statornicie. (~ în sentimente.) (Sursa: Sinonime )