A da (ceva) peste cap = a) a schimba cu totul ordinea lucrurilor, a ideilor, a unui program stabilit etc.; b) a lucra repede, superficial, de mântuială
A face dâră prin barbă = a face începutul, a stabili un obicei (rău), a crea un precedent
A fi de pe drumuri = a fi fără familie, fără locuință stabilă, fără rost în viață
A prinde (undeva) picior = a se așeza, a se stabili undeva
A prinde rădăcini (sau rădăcină) = a se fixa într-un loc, a căpăta stabilitate, forță, putere
A pune (ceva) la punct = a) a regla (un aparat sau un sistem tehnic) pentru a-l face să funcționeze în condițiile dorite; b) a aranja, a potrivi lucrurile așa cum trebuie, fără a neglija nici un amănunt; a restabili adevărul
A pune (sau a rândui) pravilă = a stabili o regulă
A părăsi patul = a se face sănătos după o boală grea; a se restabili
A stabili legătura (sau legături) cu cineva = a comunica cu cineva
A ține (sau a păstra) rândul = a respecta locul stabilit sau ordinea stabilită
A-și lua zborul = a porni în zbor; a pleca repede; a părăsi (o rudă, un prieten) stabilindu-se în altă parte
Fără (de) tagă = fără îndoială, incontestabil
Văzând și făcând = procedând conform situației, împrejurărilor, fără un plan dinainte stabilit
în papainoage = (care este) în echilibru nestabil, gata să cadă, șubred
STABÍL, -Ă,stabili, -e, adj. 1. Care este bine așezat sau fixat, care nu se răstoarnă, care nu se clatină; trainic, solid. 2. Care nu se schimbă, care nu fluctuează; statornic; ferm. ♦ (Despre substanțe) Care nu se descompune de la sine; care nu poate fi descompus (decât cu greu) într-o reacție. ♦ (Despre populații) Care locuiește permanent în același loc. – Din lat. stabilis. (Sursa: DEX '98 )
STABÍL, -Ăadj.1. Trainic, bine așezat, solid. ♦ (Chim.; despre substanțe) Care nu se descompune de la sine. 2. Statornic. ♦ Durabil, permanent. 3. (Despre populații) Care locuiește permanent în același loc. [Cf. lat. stabilis, it. stabile]. (Sursa: DN )
STABÍL, -Ăadj. 1. trainic, bine așezat, solid. ◊ (despre substanțe) care nu se descompune de la sine. 2. statornic. ◊ durabil, permanent. 3. (despre populații) care locuiește permanent în același loc. (< lat. stabilis, it. stabile) (Sursa: MDN )
STABÍL adj. 1. v. fix. 2. fix, permanent, statornic. (O așezare ~.)3. fixat, sedentar, statornic, (înv.) așezător, stătător. (Populații ~.)4. statornic, (pop.) vătraș. (Țigani ~.)5. v. consecvent. 6. v. du-rabil. (Sursa: Sinonime )
stabíl adj. m., pl. stabíli; f. sg. stabílă, pl. stabíle (Sursa: Ortografic )
STABÍL ~ă (~i, ~e) 1) Care rămâne în aceeași stare; bine așezat sau fixat; neclintit; imobil. 2) Care se menține la același nivel; cu nivel constant; neschimbat; statornic. 3) Care locuiește permanent în același loc; cu loc de trai neschimbat; sedentar. /<lat. stabilis, it. stabile (Sursa: NODEX )
