STĂVILÁR, stăvilare, s. n. 1. Construcție de lemn, de beton sau de fier înălțată transversal pe cursul unei ape curgătoare, servind la reglarea nivelului apelor din amonte cu ajutorul stavilelor; baraj, zăgaz, opust. 2. Fiecare dintre obloanele verticale mobile ale stăvilarului (1), acționate manual sau mecanic; stavilă. 3. Întăritură de protecție în apropierea unui pod. 4. Fig. (Rar) Obstacol, piedică; împotrivire. – Stavilă + suf. -ar. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

STĂVILÁR s. (CONSTR.) 1. baraj. 2. stavilă, zăgaz, (pop.) opust, (reg.) iezătură, (înv.) iaz, scurgă-toare. (A deschis ~ul.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

stăvilár s. n., pl. stăviláre (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

STĂVILÁR ~e n. Construcție făcută transversal pe cursul unei ape pentru a o opri sau a regla nivelul; zăgaz; baraj. /a stăvili + suf. ~ar (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard