STÂRV, stârvuri, s. n. Cadavru (de animal); leș, hoit, mortăciune. – Din sl. struvo. (Sursa: DEX '98 )
STÂRV s. v. cadavru. (Sursa: Sinonime )
stârv s. n., pl. stârvuri (Sursa: Ortografic )
STÂRV ~uri n. Animal mort; mortăciune. /<sl. struvi (Sursa: NODEX )
stîrv (-vuri), s. n. – Cadavru. Sl. strŭvo (Cihac, II, 363; Conev 88). (Sursa: DER )
| stârv substantiv neutru | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | stârv | stârvul |
| plural | stârvuri | stârvurile |
| genitiv-dativ | singular | stârv | stârvului |
| plural | stârvuri | stârvurilor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
