Dex.Ro Mobile
STÂRCÍ, stârcésc, vb. IV. (Pop.) 1. Refl. A se strânge, a se ghemui (de frig). 2. Intranz. A amorți, a înțepeni stând, așteptând undeva. 3. Tranz. A strivi un fruct. ◊ Refl. Mărul s-a stârcit. – Din stârc. (Sursa: DEX '98 )

STÂRCÍ vb. v. chirci, contracta, ghemui, închirci, strânge, zgârci. (Sursa: Sinonime )

stârcí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stârcésc, imperf. 3 sg. stârceá; conj. prez. 3 sg. și pl. stârceáscă (Sursa: Ortografic )

STÂRC, stârci, s. m. Nume dat mai multor specii de păsări de baltă cu ciocul, gâtul și picioarele lungi și de obicei cu un smoc de pene pe cap (care se hrănesc cu pește). ◊ Stârc cenușiu = bâtlan. – Din sl. strŭkŭ. (Sursa: DEX '98 )

A SE STÂRCÍ mă ~ésc intranz. (despre ființe) A se strânge ghem (din cauza frigului); a se zgârci; a se zgribuli. /Din stârc (Sursa: NODEX )

A STÂRCÍ ~ésc intranz. (despre ființe) A sta fără rost sau așteptând ceva. ~ la poartă. /Din stârc (Sursa: NODEX )

STÂRC ~ci m. Pasăre de baltă migratoare, asemănătoare cu barza, dar de talie mai mică, care se hrănește cu pește. /<sl. struku (Sursa: NODEX )

STÂRC s. (ORNIT.) 1. stârc cenușiu (Ardea cinerea) = bâtlan, (reg.) ceapur, gâtlan, pescar; stârc purpuriu (Ardea purpurea) = bâtlan roșiatic, bâtlan roșu, stârc roșu, (reg.) bâtlan scorțișor, bâtlan scorțișoriu, ceapur roșu, ciaclă-de-trestie, ciaclă-roșie, gac-roșu; stârc roșu v. stârc purpuriu. 2. (Ardeola ralloides) (reg.) bâtlan galben. 3. stârc alb (Egretta alba) = egretă, (rar) erodiu alb, erodiu mare, (reg.) bâtlan alb, ceapur mare, stârc bălan. 4. stârc mic (Ixobrychus minutus) = stârc-pitic, (pop.) scrofiță; stârc pitic (Ixobrychus minutus) v. stârc mic. 5. stârc-de-noapte (Nycticorax nycticorax) = (reg.) cuacă, stârc-cenușiu-de-noapte, stârc-cenușiu-mic. (Sursa: Sinonime )

STÂRC s. v. barză, cocostârc. (Sursa: Sinonime )

STÂRC ALB MÍC s. v. bâtlan mic. (Sursa: Sinonime )

STÂRC BĂLÁN s. v. egretă, stârc alb. (Sursa: Sinonime )

STÂRC-DE-NOÁPTE s. v. bou-de-baltă. (Sursa: Sinonime )

STÂRC-PITÍC s. v. bâtlănaș. (Sursa: Sinonime )

stîrc (-ci), s. m. – 1. Bîtlan (Ardea alba, A. cinerea, A. purpurea, A. garzetta). – 2. (Banat, Olt.) Barză (Ciconia alba). – Mr. stircu „barză”. Sl. strŭkŭ (Cihac, II, 362; Conev 55), cf. bg. stărk și cocostîrc. – Der. stîrci, vb. refl. (a se ghemui); stîrciog, s. m. (Olt., stîrc; axul depănătoarei). (Sursa: DER )

stârc s. m., pl. stârci (Sursa: Ortografic )

stârc cenușíu s. m. + adj. (Sursa: Ortografic )

stârc de noápte s. m. + prep. + s. f. (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
stârc   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular stârc stârcul
plural stârci stârcii
genitiv-dativ singular stârc stârcului
plural stârci stârcilor
vocativ singular
plural

stârci   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) stârci stârcire stârcit stârcind singular plural
stârcește stârciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) stârcesc (să) stârcesc stârceam stârcii stârcisem
a II-a (tu) stârcești (să) stârcești stârceai stârciși stârciseși
a III-a (el, ea) stârcește (să) stârcească stârcea stârci stârcise
plural I (noi) stârcim (să) stârcim stârceam stârcirăm stârciserăm, stârcisem*
a II-a (voi) stârciți (să) stârciți stârceați stârcirăți stârciserăți, stârciseți*
a III-a (ei, ele) stârcesc (să) stârcească stârceau stârci stârciseră
* Formă nerecomandată