stângăní, stângănésc, vb. IV (înv. și reg.) a deranja, a stânjeni. (Sursa: DAR )
| stângăni verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) stângăni | stângănire | stângănit | stângănind | singular | plural |
| stângănește | stângăniți |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | stângănesc | (să) stângănesc | stângăneam | stângănii | stângănisem |
| a II-a (tu) | stângănești | (să) stângănești | stângăneai | stângăniși | stângăniseși |
| a III-a (el, ea) | stângănește | (să) stângănească | stângănea | stângăni | stângănise |
| plural | I (noi) | stângănim | (să) stângănim | stângăneam | stângănirăm | stângăniserăm, stângănisem* |
| a II-a (voi) | stângăniți | (să) stângăniți | stângăneați | stângănirăți | stângăniserăți, stângăniseți* |
| a III-a (ei, ele) | stângănesc | (să) stângănească | stângăneau | stângăniră | stângăniseră |
* Formă nerecomandată
