SPĂSÍT, -Ă, spăsiți, -te, adj. (Fam.; despre oameni) Care se arată pocăit, smerit sau nevinovat. – Cf. sl. sŭpasiti. (Sursa: DEX '98 )
SPĂSÍT adj. v. izbăvit, mântuit, pocăit, salvat, smerit, umil. (Sursa: Sinonime )
spăsít adj. m., pl. spăsíți; f. sg. spăsítă, pl. spăsíte (Sursa: Ortografic )
SPĂSÍ, spăsesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se pocăi; p. ext. a se căi. [Var.: spășí vb. IV] – Din v. sl. sŭpasiti. (Sursa: DEX '98 )
SPĂSÍ vb. v. căi, ispăși, izbăvi, mântui, pocăi, purifica, răscumpăra, salva. (Sursa: Sinonime )
spăsí vb., ind. prez. 1 sg. spăsésc, 3 sg. și pl. spăséște (Sursa: Ortografic )
| spăsi verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) spăsi | spăsire | spăsit | spăsind | singular | plural |
| spăsește | spăsiți |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | spăsesc | (să) spăsesc | spăseam | spăsii | spăsisem |
| a II-a (tu) | spăsești | (să) spăsești | spăseai | spăsiși | spăsiseși |
| a III-a (el, ea) | spăsește | (să) spăsească | spăsea | spăsi | spăsise |
| plural | I (noi) | spăsim | (să) spăsim | spăseam | spăsirăm | spăsiserăm, spăsisem* |
| a II-a (voi) | spăsiți | (să) spăsiți | spăseați | spăsirăți | spăsiserăți, spăsiseți* |
| a III-a (ei, ele) | spăsesc | (să) spăsească | spăseau | spăsiră | spăsiseră |
* Formă nerecomandată
| spăsit adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | spăsit | spăsitul | spăsită | spăsita |
| plural | spăsiți | spăsiții | spăsite | spăsitele |
| genitiv-dativ | singular | spăsit | spăsitului | spăsite | spăsitei |
| plural | spăsiți | spăsiților | spăsite | spăsitelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
