SPĂLĂTÓR, (I) spălătoare, s. n. (II) spălători, s. m. I. S. n. 1. Obiect sau instalație sanitară care servește la spălatul oamenilor. ♦ Chiuvetă specială în care se spală vasele de bucătărie. 2. Bucată de pânză, de sârmă etc. cu ajutorul căreia se freacă și se spală vasele. 3. Instalație specială, în anumite întreprinderi, unde se spală materiile prime sau semifabricate. II. S. m. Muncitor dintr-o întreprindere care se ocupă cu spălatul anumitor materiale. – Spăla + suf. -ător. (Sursa: DEX '98 )
SPĂLĂTÓR s. 1. lavoar. (~ comun.)2. (reg.) văluș. (~ de vase din pânză, sârmă etc.) (Sursa: Sinonime )
SPĂLĂTÓR s. v. albie, copaie, covată. (Sursa: Sinonime )
spălătór (persoană) s. m., pl. spălătóri (Sursa: Ortografic )
spălătór (obiect, instalație) s. n., pl. spălătoáre (Sursa: Ortografic )
SPĂLĂTÓR1 ~oáren. 1) Încăpere special amenajată pentru spălat. 2) Obiect sau instalație sanitară care servește la spălatul oamenilor. 3) Obiect sau o bucată de pânză, cu care se spală vasele. /a spăla + suf. ~ător (Sursa: NODEX )
SPĂLĂTÓR2 ~im. Muncitor specializat în operații de spălare a unor materiale. /a spăla + suf. ~tor (Sursa: NODEX )
SPĂLĂTOÁRE s. v. lighean, spălătoreasă. (Sursa: Sinonime )