SPULBERÁ,spúlber, vb. I. Tranz. și refl. 1. A (se) ridica în vârtej și a (se) duce departe (împrăștiindu-se); a (se) risipi, a (se) împrăștia. 2. Fig. A (se) nimici, a (se) distruge. – Lat. *expulverare. (Sursa: DEX '98 )
SPULBERÁ vb. 1. a împrăștia, a risipi, (pop.) a zburătăci. (Vântul ~ frunzele.)2. a viscoli. (Vântul ~ zăpada.)3. a (se) destrăma, a (se) împrăștia, a (se) risipi, (Olt.) a (se) vărzui, (înv.) a (se) rășchira, (pop. fig.) a (se) răzbuna. (După ploaie, norii s-au ~.)4. a împrăștia, a risipi, a vântura, (înv.) a spârcui. (A-i ~ pe dușmani în cele patru zări.)5. a îndepărta, a risipi. (I-a ~ toată temerea.) (Sursa: Sinonime )
SPULBERÁ vb. v. distruge, nimici, potopi, prăpădi, sfărâma, supăra, zdrobi, zvânta. (Sursa: Sinonime )
spulberá (-r, át), vb. – 1. A ridica praful. – 2. A risipi, a dispersa, a împrăștia. – 3. A dezagrega, a desface, a îndepărta. – 4. (Trans.) A se indigna. – Mr. spulbir(are). Lat. *expŭlverāre (Pușcariu 1631; Candrea-Dens., 1457; REW 6842), cf. it. spolverare. – Der. spulber, s. n. (dispersie, dispariție), postverbal folosit artificial în literatură; spulberat, adj. (împrăștiat, risipit; s. m., cap-de-mort, hîrcă), la care, sensul al doilea pare un calc din fr. dissipé; spulberatic (var. spulberatec, înv. spulberos), adj. (inconstant, nestatornic, ușuratic; ușor); spulberătură, s. f. (cantitate de praf, zăpadă, pleavă etc., care se ridică în vînt; plantă, Teucrium chamaedrys). – Cf. pulbere. (Sursa: DER )
spulberá vb., ind. prez. 1 sg. spúlber, 3 sg. și pl. spúlberă (Sursa: Ortografic )
A SE SPULBERÁ pers. 3 se spúlberăintranz. 1) A se împrăștia treptat, răspândindu-se; a se destrăma; a se risipi. 2) fig. (despre vise, iluzii, idealuri) A înceta să mai existe; a se risipi; a demitiza. /<lat. expulverare (Sursa: NODEX )
A SPULBERÁ spúlber 1. intranz. A fi spulber; a viscoli. 2. tranz. 1) (zăpadă, frunze etc.) A roti în vârtej, împrăștiind. 2) A face să se spulbere. /<lat. expulverare (Sursa: NODEX )
