SPRINȚÁR, -Ă, sprințari, -e, adj. (Pop. și fam.) Plin de zburdălnicie; zglobiu, nebunatic. ♦ Sprinten, iute; jucăuș. ♦ Fig. Hoinar, nestatornic. ♦ (Despre oameni) Ușuratic. – Et. nec. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

SPRINȚÁR adj. 1. v. zburdalnic. 2. hoinar, nesta-tornic, (pop.) spulberatic. (Gânduri ~.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

SPRINȚÁR adj. v. flușturatic, fluturatic, frivol, neserios, ușuratic, vânturatic, zvânturat, zvânturatic. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

sprințár (-ră), adj. – 1. (Înv.) Van, inutil. – 2. Volubil, zglobiu, nebunatic. – Var. înv. sprînțar. Origine necunoscută. Legătura cu sprinten (Tiktin; Scriban) pare incertă. Ar putea proveni din rădăcina expresivă piț-, cf. pănțăruș și alte der. care indică ideea de volubilitate. (Sursa: DER ) Copy to clipboard

sprințár adj. m., pl. sprințári; f. sg. sprințáră, pl. sprințáre (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

SPRINȚÁR ~ă (~i, ~e) 1) Care nu stă locului nici un moment; fără astâmpăr; zbanghiu; zvăpăiat; zburdalnic. 2) fig. Care denotă lipsă de statornicie; nestatornic; spulberatic; fluturatic. Gând ~. 3) (despre persoane) Care manifestă ușurință în comportare; ușuratic; frivol. /Orig. nec. (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard