SPRÍNTEN, -Ă, sprinteni, -e, adj. (Despre ființe; adesea adverbial) Care se mișcă repede și cu ușurință; vioi, iute; (despre mișcări, acțiuni ale ființelor) care arată vioiciune, iuțeală. ◊ Expr. Sprinten la minte = inteligent, deștept. ♦ Fig. (Rar; despre lucruri) Înalt, subțire, suplu, elegant. – Cf. scr. spretan. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

SPRÍNTEN adj. 1. v. iute. 2. focos, iute, (pop.) ortoman. (Cal ~.) 3. ager, agil, isteț, iute, repede, vioi, (reg.) zburatic. (~ în mișcări.) 4. iute, vioi, (livr.) alert. (O mișcare ~.) 5. săltat, săltăreț, vioi, zglobiu, (rar) săltător. (Zborul ~ al rândunicii.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

SPRÍNTEN adj. v. ager, deștept, dibaci, inteligent, iscusit, isteț, îndemânatic, priceput, subțire, ușor. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

Sprinten ≠ greoi, molatic (Sursa: Antonime ) Copy to clipboard

sprínten (-nă), adj. – 1. Agil, vioi, iute, rapid. – 2. Îmbrăcat lejer. – Var. înv. sprintin. Sl. *sŭprętinu (Miklosich, Slaw. Elem., 48; Cihac, II, 359; Tiktin; Conev 100), de la sŭprętati „a se strînge”, cf. slov. spreten „abil”, sb., cr. spretan „abil, iscusit”. – Der. sprinteni, vb. (a da agilitate; refl., Trans., a se lupta); sprintenior (var. sprinte(i)or), adj. (militar înarmat ușor); sprintenime, s. f. (trupă ușor înarmată); sprinteneală (var. sprintenie), s. f. (agilitate, ușurință). (Sursa: DER ) Copy to clipboard

sprínten adj. m., pl. sprínteni; f. sg. spríntenă, pl. spríntene (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

SPRÍNTEN ~ă (~i, ~e) 1) și adverbial Care vădește ușurință în mișcare; vioi; iute; ager; agil. Pași ~i. ◊ ~ la minte isteț. 2) fig. (despre construcții) Care are forme elegante, ușoare. Colonadă ~ă. /<sl. suprentinu (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard