SPRÍJIN,sprijine, s. n. 1. Ceea ce servește să susțină, să sprijine (1), să prindă ceva (ca să nu cadă). 2. Fig. Ajutor, asistență, ocrotire. ♦ (Concr.) Susținător, ocrotitor, sprijinitor. – Din sl. sŭprenženŭ. (Sursa: DEX '98 )
SPRÍJIN ~en. 1) Obiect de care se ține cineva sau ceva ca să nu cadă; reazem. ◊ Punct de ~ loc care servește drept sprijin. 2) fig. Susținere materială sau morală; ajutor; reazem. /<sl. suprenženu (Sursa: NODEX )
SPRÍJIN s. 1. v. proptea. 2. v. reazem. 3. v. ajutor. 4. v. protecție. 5. ajutor, concurs, contribuție. (~ul lui a fost hotărâtor.)6. ajutor, concurs, oficii (pl.), serviciu. (Vă ofer ~ul meu.)7. protecție, (înv.) regea, regealâc, (reg. fig.) proptă. (Îi servește ca ~.)8. apărare, ocrotire, protecțic, (înv. și pop.) oblăduire, (înv.) apărământ, scuteală, scutință, scutire, (fig.) scut. (Servește ca ~ împotriva ...)9. ajutor, ocrotire, patronaj, protecție, tutelă, (rar) tutelaj. (Orfelinatul se bucură de ~ul unei societăți de binefacere.)10. egidă, oblăduire, ocrotire, patronaj, protecție. (Asociația se bucură de înaltul ~ al ...)11. v. apărător. 12. ajutor, reazem, sprijinitor, (fig.) toiag. (Ea e ~ul bătrânețelor lui.) (Sursa: Sinonime )
