(Mare) cât un dop sau dop de saca = (despre oameni; glumeț) mic și îndesat; bondoc
(Nostim și) cu picățele = (despre oameni) plin de haz; atrăgător, picant
(Parc-ar fi) scos de la naftalină = a) se spune despre ceva învechit, demodat, desuet; b) se spune despre ceva revenit în atenție după o lungă uitare
A (i) se duce (sau a(-i) merge) pomina = a se răspândi vestea în lume, a se afla sau a se vorbi despre cineva sau ceva ca despre ceva extraordinar
A (o) duce (sau ține) la tăvăleală = a) (despre oameni) a fi rezistent la eforturi fizice; b) (despre lucruri) a nu se strica ușor
A (se) face (sau a ajunge, a fi etc.) varză = (mai ales despre cărți și caiete) a (se) distruge, a (se) degrada, a (se) zdrențui
A ajunge sau a (se) face, a fi, a (se) lăsa, a rămâne de râs și de ocară = a ajunge (sau a se face, a fi etc.) demn de dispreț, de batjocură; a (se) compromite
A auzi de cineva (sau de ceva) = a cunoaște pe cineva (sau ceva) din reputație, din cele ce se spun despre el
A avea (pe cineva sau ceva însemnat sau scris) la catastif sau a trece (pe cineva sau ceva) la catastif = a avea sau a ține evidența faptelor cuiva (spre a se răzbuna pe el)
A avea gura moale (sau tare) sau a fi moale (sau tare) în (sau de) gură = (despre cai) a se supune ușor (sau greu) la mișcările ce i se fac cu frâul
A avea pe cineva la mână = a avea pe cineva în puterea sa (știind despre el lucruri compromițătoare)
A cresta pe răboj = a face o tăietură pe răboj spre a ține o socoteală; a-și nota, a-și memora ceva
A da (cuiva) cu tifla ori a da (sau a arunca cuiva) o tiflă = a) a face gestul descris mai sus; b) a disprețui, a desconsidera, a sfida; a renunța cu dispreț la ceva
A da din coadă = (despre oameni; ) a se linguși pe lângă cineva; a se bucura
A deschide vorba despre ceva = a începe, a aborda un subiect
A face (cuiva) onoare = a servi (cuiva) spre laudă, spre fală; a onora
A face (pe cineva) albie (sau troacă) de porci = a certa (pe cineva) cu vorbe aspre, injurioase
A face (sau a căpăta) picioare = (despre obiecte) a dispărea
A face (sau a fi în) divergență = (despre o parte a unui complet de judecată) a-și exprima sau a avea păreri deosebite de ale majorității asupra unei pricini judecate
A fi ca lutul în mâna olarului = (despre oameni) a fi lipsit de personalitate, a se lăsa influențat
A fi cu cântec sau a-și avea cântecul său = (despre lucruri, întâmplări, atitudini etc.) a avea istoria, tâlcul său (complicat, plin de aspecte dubioase, neclare)
A fi cu stea în frunte = (despre oameni) a fi (sau a se crede) mai grozav, mai deosebit decât alții
A fi cu stemă-n frunte = (despre oameni) a fi (sau a se crede) mai deosebit, mai grozav decât alții
A fi plin de sine (sau de el) = a avea o părere foarte bună despre sine, a fi încrezut, îngâmfat
A fi în (sau in) vervă = a) a fi însuflețit, volubil, avântat; b) (despre sportivi, artiști etc.) a manifesta o formă deosebit de bună
A fugi printre (sau dintre) degete = a) (despre obiecte) a-i aluneca cuiva ceva din mână; b) (despre persoane) a se strecura cu dibăcie dintr-o împrejurare, a nu se lăsa prins
A ieși (sau a se auzi) ca din (sau dintr-o) pivniță = (despre voce) a ieși (sau a se auzi) de departe sau cu timbrul scăzut, profund, grav
A lua (sau a avea, a da) pe cineva pe (sau spre) pricopseală = a lua (sau a avea, a da) pe cineva ca ucenic, ca elev
A lua vânt = (despre cai) a porni, cu viteză mare (scăpând de sub controlul conducătorului)
A merge după (cineva) = a) (despre femei) a se mărita; b) a urma sfaturile, povețele cuiva
A merge găitan = (despre acțiuni, activități) a merge, a decurge, a evolua bine
A mânca foc (sau jeratic) = (despre cai) a fi foarte iute
A nu avea (sau a nu cunoaște) moarte = (despre obiecte) a fi foarte durabil
A nu cunoaște moarte = (despre obiecte) a fi trainic, durabil
A nu ști nici cu spatele = a nu ști nimic despre ceva, a nu avea habar
A nu-i (mai) ști (sau auzi) cuiva de nume = a nu mai ști nimic despre cineva
A o croi la fugă = a fugi în cea mai mare grabă (spre a scăpa de o primejdie)
A pierde (sau a nu mai ști, a nu mai da de) urma (sau urmele) cuiva = a nu mai ști nimic despre cineva
A pierde laptele = (despre femelele unor mamifere) a le scădea sau a le înceta secreția laptelui (într-o perioadă când aceasta ar trebui să fie normală)
A pluti în aer = a) (despre un fenomen sau un eveniment) a fi gata să se dezlănțuie, a presimți apariția; b) (despre o afirmație, o situație etc.) a nu se sprijini pe realitate
A privi (sau a măsura) pe cineva de sus în jos = a privi pe cineva cu dispreț
A pune (ceva) la bătaie = a) a oferi (ceva) spre a fi cheltuit sau consumat; b) a risca (ceva)
A pune (pe cineva) în pâine = a angaja (pe cineva) într-o slujbă spre a-și câștiga existența
A pune (sau a ține pe cineva) în (sau la) curent = a informa (pe cineva) despre mersul unui lucru
A purta coarne = (despre bărbați) a fi înșelat în căsnicie
A ridica ancora = (despre vapoare) a părăsi portul, a porni în larg; (despre persoane) a pleca, a porni pe mare
A rupe rândurile = (despre un grup de oameni) a fugi, stricând ordinea unui șir aliniat
A rămâne (sau a deveni etc.) literă moartă = (despre un tratat, o lege etc.) a nu se mai aplica, a nu mai fi luat în seamă, a nu mai avea valoare
A scoate (sau a-i ieși, a scorni etc. cuiva) nume (rău) = a face cuiva sau a căpăta faimă, reputație rea, a (se) vorbi de rău despre cineva
A se crede grozav = a avea o părere exagerat de bună despre sine
SPRE prep. 1. (Cu sens local) În direcția..., înspre, către, la. Pornesc spre școală. ♦ (În numeralele de la 11 la 19, formate prin compunere) Adăugat la..., peste. Unsprezece.2. (Cu sens temporal) În apropierea..., aproape de..., cam la vremea..., pe la... Spre iarnă. ♦ Către ziua de...; dintre ziua de...; și ziua de... Luni spre marți. ♦ (Arată o acțiune ulterioară celei exprimate de verbul precedent, având valoare copulativă) După aceea, și apoi. 3. (Introduce un complement circumstanțial de scop) În vederea..., pentru a..., ca să... Se duce spre a cerceta personal. ◊ Expr. Spre pildă = de pildă, de exemplu. 4. (Introduce un complement circumstanțial de mod) (În așa fel) încât (să producă, să cauzeze cuiva ceva). I-a dăruit o carte spre marea lui bucurie.5. (Înv. și reg.; introduce un complement indirect) Echivalând cu..., drept, ca. Spre răsplată, cer două lucruri. – Lat. super. (Sursa: DEX '98 )
SPREprep. 1) (exprimă un raport spațial, indicând direcția) În direcția; către; înspre; asupra. A plecat spre oraș. 2) (exprimă un raport temporal, indicând apropierea de un anumit moment) Către; aproape de; pe la; asupra. A venit spre seară. 3)(exprimă un raport final) Pentru; în vederea. A venit spre a se convinge. 4) (exprimă un raport modal)Merge spre bine. ◊ Spre exemplu de pildă; bunăoară; de exemplu. /<lat. super (Sursa: NODEX )
SPRE prep. v. asupra, ca, contra, drept, împotriva, în, la, pe. (Sursa: Sinonime )
Spre ≠ dinspre (Sursa: Antonime )
spre prep. – 1. (Înv.) Pe (indică poziția): zise gloatelor să șază spre iarbă (Coresi). – 2. Către (indică direcția mișcării): Turcii fug spre răsărit (Bălcescu). – 3. Către (indică o tranziția): miercuri spre joi (Urechiă). – 4. Către, aproape de (indică proximitatea în timp): sosoi spre seară (Rebreanu). – 5. Pentru (indică finalitatea): e făcută spre iubire (Popular Jarnik). – 6. Și (servește la compunerea numeralelor de la 11 la 19). Lat. sŭper (Pușcariu 1626; Meyer-Lübke, ZRPh., XXII, 492; REW 8456), cf. it. sopra, prov., cat., sp., port. sobre, fr. sur. Numărarea cu spre se consideră de origine sl., cf. sl. dŭva na desęte „doisprezece”; dar ne putem îndoi de această explicație atîta timp cît lipsește un studiu mai amănunțit. – Comp. despre, prep. (înv., din partea, de la; în ce privește pe; cu privire la). (Sursa: DER )