Dex.Ro Mobile
Vezi 1 expresii

SPORTÍV, -Ă, sportivi, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de sport, privitor la sport; care servește la practicarea sporturilor; care este sau se comportă în conformitate cu regulile sporturilor. ◊ Întâlnire (sau întrecere) sportivă sau concurs sportiv = competiție sportivă la care participanții se întrec în vederea stabilirii unei ierarhii. ♦ Care demonstrează, denotă practicarea unui sport. Ținută sportivă. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care practică sportul. – Din fr. sportif. (Sursa: DEX '98 )

SPORTÍV1 ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană care practică sportul. /<fr. sportif (Sursa: NODEX )

SPORTÍV2 ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de sport; propriu sportului. Costum ~. ◊ Asociație ~ă asociație care organizează și cultivă anumite sporturi. 2) Care este în conformitate cu regulile sportului. Ținută ~ă. /<fr. sportiff (Sursa: NODEX )

SPORTÍV, -Ă adj. Referitor la sport, care aparține sportului; folosit la practicarea sportului. ♦ Care practică sportul. // s.m. și f. Amator, iubitor de sport; cel care practică sportul. [< fr. sportif]. (Sursa: DN )

SPORTÍV, -Ă I. adj. 1. referitor la sport, care aparține sportului. 2. care respectă regulile sportului. II. adj., s. m. f. (cel) care practică sportul. (< fr. sportif) (Sursa: MDN )

SPORTÍV s. (englezism) sportsman. (Sursa: Sinonime )

sportív adj. m., s. m., pl. sportívi; f. sg. sportívă, pl. sportíve (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
sportiv   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular sportiv sportivul sporti sportiva
plural sportivi sportivii sportive sportivele
genitiv-dativ singular sportiv sportivului sportive sportivei
plural sportivi sportivilor sportive sportivelor
vocativ singular sportivule sportivo
plural sportivilor sportivelor