SPOLIATÓR, -OÁRE, spoliatori, -oare, s. m. și f. (Livr.) Persoană care spoliază; jefuitor. [Pr.: -li-a-] – Din fr. spoliateur. (Sursa: DEX '98 )
SPOLIATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care spoliază; jefuitor. [Pron. -li-a-. / cf. fr. spoliateur]. (Sursa: DN )
SPOLIATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care spoliază; jefuitor. (< fr. spoliateur, lat. spoliator) (Sursa: MDN )
SPOLIATÓR s. v. jefuitor, prădător. (Sursa: Sinonime )
spoliatór s. m. (sil. -li-a-), pl. spoliatóri (Sursa: Ortografic )
spoliatoáre s. f. (sil. -li-a-), g.-d. art. spoliatoárei; pl. spoliatoáre (Sursa: Ortografic )
| spoliator substantiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | spoliator | spoliatorul | spoliatoare | spoliatoarea |
| plural | spoliatori | spoliatorii | spoliatoare | spoliatoarele |
| genitiv-dativ | singular | spoliator | spoliatorului | spoliatoare | spoliatoarei |
| plural | spoliatori | spoliatorilor | spoliatoare | spoliatoarelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
