SPOITÓR, -OÁRE,spoitori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care se ocupă cu spoitul1 (vaselor de bucătărie). 2. S. n. (Reg.) Bidinea. [Pr.: spo-i-] – Spoi + suf. -tor. (Sursa: DEX '98 )
SPOITÓR s. v. bidinea, zugrav. (Sursa: Sinonime )
spoitór (persoană) s. m. (sil. spo-i-), pl. spoitóri (Sursa: Ortografic )
spoitór (bidinea) s. n. (sil. spo-i-), pl. spoitoáre (Sursa: Ortografic )
SPOITÓR ~oáre (~óri, ~oáre)m. și f. Persoană care se ocupă cu spoitul vaselor de aramă. /a spoi + suf. ~tor (Sursa: NODEX )
spoitoáre (persoană) s. f. (sil. spo-i-), g.-d. art. spoitoárei; pl. spoitoáre (Sursa: Ortografic )
