SPLITARE s. f. 1. suprimare totală, parțială sau controlată a impresiei unui tabulator. 2. fracționare a conținutului unui calculator. (după fr. splittage ) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard
SPLITÁ vb. tr. a efectua o splitare. (< fr. splitter ) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard
splita verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a (a) splita splita re splita t splitâ nd singular plural splitea ză splita ți numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect singular I (eu) splite z (să) splite z splita m splita i splita sem a II-a (tu) splite zi (să) splite zi splita i splita și splita seși a III-a (el, ea) splitea ză (să) splite ze splita splită splita se plural I (noi) splită m (să) splită m splita m splita răm splita serăm, splita sem* a II-a (voi) splita ți (să) splita ți splita ți splita răți splita serăți, splita seți* a III-a (ei, ele) splitea ză (să) splite ze splita u splita ră splita seră
* Formă nerecomandată
splitare substantiv feminin nearticulat articulat nominativ-acuzativ singular splita re splita rea plural splită ri splită rile genitiv-dativ singular splită ri splită rii plural splită ri splită rilor vocativ singular splita re, splita reo plural splită rilor
