Dex spicui, spicui, definiţie spicui, dex.ro Mobile

SPICUÍ, spicuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A culege spice (1) din lan; a aduna spicele rămase după secerat. 2. Fig. A culege (de ici, de colo), a extrage (materiale documentare) din diferite izvoare (alegând dintr-o cantitate mai mare). [Prez. ind. și: spícui] – Spic + suf. -ui. (Sursa: DEX '98 )

spicui (1 -cui) verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) spicui	spicuire	spicuit	spicuind	singular	plural
		(a) spicui	spicuire	spicuit	spicuind	spicuie	spicuiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	spicui	(să) spicui	spicuiam	spicuii	spicuisem
	a II-a (tu)	spicui	(să) spicui	spicuiai	spicuiși	spicuiseși
	a III-a (el, ea)	spicuie	(să) spicuie	spicuia	spicui	spicuise
plural	I (noi)	spicuim	(să) spicuim	spicuiam	spicuirăm	spicuiserăm, spicuisem*
	a II-a (voi)	spicuiți	(să) spicuiți	spicuiați	spicuirăți	spicuiserăți, spicuiseți*
	a III-a (ei, ele)	spicuie	(să) spicuie	spicuiau	spicuiră	spicuiseră

* Formă nerecomandată

spicui (1 -cuiesc) verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) spicui	spicuire	spicuit	spicuind	singular	plural
		(a) spicui	spicuire	spicuit	spicuind	spicuiește	spicuiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	spicuiesc	(să) spicuiesc	spicuiam	spicuii	spicuisem
	a II-a (tu)	spicuiești	(să) spicuiești	spicuiai	spicuiși	spicuiseși
	a III-a (el, ea)	spicuiește	(să) spicuiască	spicuia	spicui	spicuise
plural	I (noi)	spicuim	(să) spicuim	spicuiam	spicuirăm	spicuiserăm, spicuisem*
	a II-a (voi)	spicuiți	(să) spicuiți	spicuiați	spicuirăți	spicuiserăți, spicuiseți*
	a III-a (ei, ele)	spicuiesc	(să) spicuiască	spicuiau	spicuiră	spicuiseră

* Formă nerecomandată