Dex speria, speria, definiţie speria, dex.ro Mobile

A băga (pe cineva) în sperieți (sau în toți sperieții) = a speria a înspăimânta (pe cineva)
A băga (sau a-i intra cuiva) frica (sau spaima etc.) în oase = a (se) speria, a (se) îngrozi
A da holera în cineva = a se speria foarte tare, a intra spaima în cineva
A i se sui părul în vârful capului = a se speria, a se îngrozi, a se înspăimânta
A intra în panică = a se neliniști, a se alarma, a se speria (foarte tare)
A o băga pe mânecă = a se speria (de consecințele unei fapte săvârșite); a o sfecli
A se speria de toate muștele = a se speria de orice fleac, de toate nimicurile
A trage o spaimă = a se speria foarte tare
A-i sări (cuiva) inima (din loc) = a se speria foarte tare; a se emoționa tare
A-i îngheța (cuiva) sângele în vine sau a îngheța sângele (în cineva) = a se speria, a fi cuprins de groază, a înlemni de spaimă
A-și face nălucă = a) a se speria, a se înspăimânta; b) a se amăgi, a se înșela; c) a i se părea că vede sau că aude ceva
A-și speria (sau a-i speria cuiva) somnul = a rămâne (sau a face să rămână) treaz, a nu mai putea (sau a face să nu mai poată) adormi
Fără (de) suflare = a) cu respirația oprită (ca urmare a unei stări psihice sau fizice neobișnuite), foarte uimit, speriat etc.; b) fără viață, mort

SPERIÁ, spérii, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) umple de frică, de spaimă; a (se) înspăimânta, a (se) înfricoșa. ◊ Expr. (Refl.) Se sperie și de umbra lui, se spune despre o ființă foarte fricoasă. 2. Tranz. A face ca o ființă sau un grup de ființe să se înfricoșeze (de o mișcare ori de o apariție bruscă și neașteptată) și să fugă; p. restr. a stârni un animal din culcuș. ◊ Expr. A-și speria (sau a-i speria cuiva) somnul = a rămâne (sau a face să rămână) treaz, a nu mai putea (sau a face să nu mai poată) adormi. 3. Tranz. (Fam.) A uimi (prin splendoare, frumusețe, calități). ◊ Loc. adj. și adv. De speriat = ieșit din comun, uimitor; extraordinar. [Pr.: -ri-a] – Lat. *expavorere (< pavor). (Sursa: DEX '98 )

SPERIÁ vb. 1. a se teme, (înv.) a se stidi, (arg.) a se târși. (Nu mă ~ de nimic.) 2. v. îngrijora. 3. (prin Mold.) a se sâi. (Calul s-a ~.) 4. a (se) intimida, (rar) a (se) timora. (Îl ~ greutatea rolului.) (Sursa: Sinonime )

SPERIÁ vb. v. uimi, ului. (Sursa: Sinonime )

speriá (-ii, -át), vb. – A înspăimînta, a înfricoșa, a uimi, a fi surprins. – Var. spăria, pers. I, speriu, spariu, spai(u). Mr. aspar, aspăreare, megl. spar, spărui, spăreari. Origine incertă. Pare să fie vorba de un lat. expavēre (Tiktin; REW 3036, art. suprimat), dar der. este dificilă (se presupune un rezultat spaiu › spariu ca în habet › are, sau o disimilare expavēre › *exparēre, care pare inadmisibilă). Fazele intermediare propuse de Cihac, I, 44 (lat. *expavĭlāre) și de Candrea (lat. expavorare) par și mai puțin convingătoare. Mai probabil e vorba de o confuzie între mai multe cuvinte lat., ca expārēre ‹ pārēre „a părea”, sau experῑre „a experimenta”. Uz general (ALR, I, 90), dar cu numeroase var. locale. Der. sperietoare, s. f. (momîie; paiață, pocitanie); sperietură, s. f. (speriat, uimire); sperios, adj. (fricos; timid); speriuș, s. n. (spaimă, frică). (Sursa: DER )

speriá vb. (sil. -ri-a), ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. spérii, 3 sg. și pl. spérie (sil. -ri-e), 1 pl. speriém; ger. speriínd (sil. -ri-ind) (Sursa: Ortografic )

A SE SPERIÁ mă spérii intranz. A fi cuprins brusc de frică; a se înfricoșa. ◊ Se sperie și de umbra lui se spune despre cineva foarte fricos. /<lat. espavorare (Sursa: NODEX )

A SPERIÁ spérii tranz. A face să se sperie. ~ lumea. ◊ ~ cuiva somnul a alunga cuiva somnul. ~ lupul cu pielea oii a încerca zadarnic să intimidezi pe cineva. [Sil. -ri-a] /<lat. espavorare (Sursa: NODEX )

speria verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) speria	speriere	speriat	speriind	singular	plural
		(a) speria	speriere	speriat	speriind	sperie	speriați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	sperii	(să) sperii	speriam	speriai	speriasem
	a II-a (tu)	sperii	(să) sperii	speriai	speriași	speriaseși
	a III-a (el, ea)	sperie	(să) sperie	speria	sperie	speriase
plural	I (noi)	speriem	(să) speriem	speriam	speriarăm	speriaserăm, speriasem*
	a II-a (voi)	speriați	(să) speriați	speriați	speriarăți	speriaserăți, speriaseți*
	a III-a (ei, ele)	sperie	(să) sperie	speriau	speriară	speriaseră

* Formă nerecomandată