SPECTROMÉTRU, spectrometre, s. n. Instrument folosit pentru studiul spectrelor (1) prin măsurarea intensității fiecărei radiații monocromatice din spectru. – Din fr. spectromètre. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

SPECTROMÉTRU s.n. 1. Instrument pentru studiul spectrelor prin măsurarea intensității fiecărei radiații monocromatice din spectru. 2. Instalație complexă folosită în fizica nucleară pentru studierea spectrului de viteze sau de energii ale particulelor. [< fr. spectromètre, cf. lat. spectrum – spectru, gr. metron – măsură]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

SPECTROMÉTRU s. n. 1. aparat în spectrometrie. 2. aparat în fizica nucleară pentru studierea spectrului de viteze sau de energii ale particulelor. (< fr. spectromètre) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

SPECTROMÉTRU, spectrometre, s. n. Instrument folosit pentru studiul spectrelor (1) prin măsurarea intensității fiecărei radiații monocromatice din spectru. – Fr. spectromètre. (Sursa: DLRM ) Copy to clipboard

spectrométru s. n. (sil. -tru), art. spectrométrul; pl. spectrométre (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

SPECTROMÉTRU ~e n. Aparat pentru măsurarea intensității liniilor spectrale. [Sil. spec-tro-me-tru] /<fr. spectrometre (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard