SPÁNGĂ, spăngi, s. f. (Înv.) Spadă. ♦ Baionetă. [Var.: spágă, șpágă, șpángă s. f.] – Cf. rus. șpaga. (Sursa: DEX '98 )
SPÁNGĂ s. v. baionetă, sabie, spadă, tesac. (Sursa: Sinonime )
spángă, spăngi, s.f. (înv. și reg.) 1. spadă; baionetă. 2. pumnal lung și îngust purtat într-un baston-teacă; șiș. (Sursa: DAR )
spángă s. f., g.-d. art. spăngii; pl. spăngi (Sursa: Ortografic )
| spangă substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | spangă | spanga |
| plural | spăngi | spăngile |
| genitiv-dativ | singular | spăngi | spăngii |
| plural | spăngi | spăngilor |
| vocativ | singular | spangă, spango |
| plural | spăngilor |
