(E un) spanac = (e un) lucru lipsit de importanță, un fleac, un vax
A (i) se duce (sau a(-i) merge) pomina = a se răspândi vestea în lume, a se afla sau a se vorbi despre cineva sau ceva ca despre ceva extraordinar
A da sfoară în țară = a răspândi o veste, un zvon; a da de știre
A i se face cuiva calea cruce = a se deschide înaintea cuiva o răspântie; a avea de ales între mai multe soluții; a se ivi piedici înaintea cuiva
A păstra discreția = a nu răspândi o știre, a nu divulga un secret încredințat
A se face ecoul cuiva = a repeta, a răspândi cuvintele sau ideile cuiva
A se face vorba = a se răspăndi o știre, un zvon
A se răspândi (sau a se risipi, a se împrăștia) ca potârnichile = a fugi, a se împrăștia repede, în toate părțile (din fața unei primejdii)
A se întinde (sau, rar, a se răspândi, a cuprinde etc.) ca pecinginea (ori, rar, ca o pecingine) = a se propaga foarte mult, nestăvilit, pretutindeni; a se lăți
A spânzura (cuiva) lingurile la brâu (sau de gât) = a nu da mâncare celui care vine târziu la masă
A tăia și a spânzura = a se purta samavolnic, a proceda arbitrar și abuziv
A vorbi de funie în casa spânzuratului = a vorbi despre un lucru care poate supăra pe cineva dintre cei de față, dacă este interpretat ca o aluzie la ei
Cu capul în jos = a) cu capul plecat; b) atârnat sau spânzurat de picioare; c) pe dos, alandala, anapoda
span s.n. (înv.) veche unitate de măsură pentru lungime; palmă. (Sursa: DAR )
SPÂN, -Ă,spâni, -e, adj. (Despre bărbați sau despre fața lor; adesea substantivat) Care este (biologic) lipsit de barbă și de mustăți. – Lat. *spanus. (Sursa: DEX '98 )
ȘPAN1,șpani, s. m. 1. (În orânduirea feudală din Transilvania) Titlu dat nobilului care avea funcția corespunzătoare vicontelui sau contelui din Apus; nobil care deținea acest titlu; stăpânitor sau (mai târziu) șef administrativ al unui ținut. 2. (Înv. și reg.) Intendent, administrator. – Din magh. span. (Sursa: DEX '98 )
ȘPAN2,șpanuri, s. n. 1. Așchie provenită din prelucrarea la strung, la freză a metalelor, a lemnului etc. 2. Despicătură tăiată din butuci de brad, din care se fac șindrile sau doage. – Din germ. Span. (Sursa: DEX '98 )
SPÂN ~ă (~i, ~e)și substantival (despre bărbați) Căruia nu-i crește barbă și mustăți. /<lat. spanus (Sursa: NODEX )
ȘPAN ~urin. 1) Așchie desprinsă în procesul prelucrării metalelor la strung sau la freză. 2) Despicătură din trunchiul unui copac din care se fac doage sau șindrilă. /<germ. Span (Sursa: NODEX )
ȘPANs.n.1. Așchie de lemn sau de metal provenită din prelucrarea acestora la strung, la freză etc. 2. Despicătură tăiată din butuci de brad, din care se fac șindrile sau doage. [Pl. șpanuri, (s.m.) șpani. / < germ. Span]. (Sursa: DN )
ȘPANs. n. așchie de lemn sau de metal din prelucrarea acestora la strung, la freză etc. (< germ. Span) (Sursa: MDN )
SPÂN, -Ă,spâni, -e, adj. Căruia nu-i crește (aproape) deloc barbă și mustață. Față spână. Om spân. ◊ (Substantivat, m.) Spânul vrea să-ți răpuie capul (CREANGĂ). – Lat. *spanus (< gr.). (Sursa: DLRM )
ȘPAN s.m. (Ban., Trans. SV) Nobil care stăpînea sau administra un ținut. Cine va ține vrăji, aceia să să de șpanilor, să nu să vor lăsa. SAVA, AȘEZĂMÎNTURILE. Din mila... șpanului săcuilor. SA, 2r. Ishpan. Castellanus. Comes. AC, 344; cf. PP, 3. ♦ (Mold.) Nobil. Izvorîia den toată lumea la Italiia, pentru să fie în volniciia Italiei șpan, adecă nemiș, cum dzic leșii șlehtici. NCL I, 47; cf. M. COSTIN; N. COSTIN.
Variante: ișpan (AC, 344; PP, 3).
Etimologie: magh. spán, ispán.
Cf. șleahtic. (Sursa: DLRLV )
ȘPAN s. v. administrator, intendent. (Sursa: Sinonime )
ȘPAN s. (IND.) v. așchie. (Sursa: Sinonime )
șpan,șpani, s.m. 1. (înv.; în orânduirea feudală din Transilvania) titlu dat nobilului care avea funcția corespunzătoare vicontelui sau contelui din Apus; nobil care deținea acest titlu; stăpânitor al unui ținut. 2. (înv. și reg.) administrator, intendent al unui ținut. 3. (reg.) prefect. 4. (reg.) subprefect. 5. (reg.) pădurar. (Sursa: DAR )
spîn (-ni), adj. m. – Glabru, fără păr. – Mr. spîn. Gr. σπάνος, de la στάνυς „lipsă de densitate” (Densusianu, Hlr., 345; Philippide, II, 14 și 733; Bezdechi, Dacor., IV, 1282; REW 8118b; Rohlfs, EWUG, 2012; Rosetti, II, 68; Sandfeld 29), cf. alb. spënk, sl. spanŭ. Prezența unui intermediar lat. *spanus nu pare o ipoteză posibilă și nici necesară (calabr., sicil. spanu este împrumut direct din gr.). Der. din sl. este posibilă, dar se lovește de dificultatea trecerii lui an › în, care este aceeași din cuvintele mult discutate, jupîn, smîntînă, stînă și stăpîn. – Der. spînatic (var. spînatec), adj. (glabru). (Sursa: DER )
șpan (-ni), s. m. – Viceguvernator al unui comitat maghiar, subprefect. Mag. spán, ispán (Candrea; S. Pop, Dacor., VIII, 66). – Der. fișpan, s. m. (Trans., prefect, guvernator), din mag. fő-ispán. (Sursa: DER )
spân adj. m., pl. spâni; f. sg. spână, pl. spâne (Sursa: Ortografic )
șpan (titlu nobiliar) s. m., pl. șpani (Sursa: Ortografic )
șpan (tehn.) s. n., pl. șpánuri (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
span
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
