ȘPÁGĂ1 s. f. (Fam.) Bacșiș, mită, șperț. – Cf. rus. spag. (Sursa: DEX '98 )
ȘPÁGĂ2 s. f. v. spangă. (Sursa: DEX '98 )
ȘPAGĂ s.f. (Mold., ȚR) Armă albă. A:Au sărit pe o fereastră cu șpaga a mînă în gloata turcilor. PSEUDO-MUSTE. Au lepădat spăgile. NECULCE. Au întrat în Iași cu mare alai și cu multă oaste cu spegele scoase din teacă. CANTA; cf. IM 1754, 72v. B:Au scos șpaga și l-au jungheat. R. POPESCU. Care nevoie văzînd straordinariul și ceialalți, au scos șpăgile să se
apere. IM 1730, 102r.
Variante: spagă (NECULCE; CANTA).
Etimologie: rus. špaga. (Sursa: DLRLV )
ȘPÁGĂ s. v. bacșiș, mită, șperț. (Sursa: Sinonime )
șpấgă s.f. (reg.) cenușă. (Sursa: DAR )
șpágă s. f., g.-d. art. șpăgii; pl. șpăgi (Sursa: Ortografic )
