SPÂNZURĂTOÁRE, (2) spânzurători, s. f. 1. Spânzurare. 2. Instrument de execuție alcătuit de obicei dintr-un stâlp de care se atârnă o funie prevăzută cu un laț în care se introduce capul condamnatului la moarte. – Spânzura + suf. -ătoare. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

SPÂNZURĂTOÁRE s. 1. spânzurare, spânzurat, strangulare, (înv.) spânzurătură. (spânzurătoarea condamnatului.) 2. ștreang, (înv.) pierzări (pl.). (A ajuns la spânzurătoare.) 3. (concr.) (pop.) furci (pl.), (prin Transilv.) acăstău. (S-a ridicat o spânzurătoare.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

spânzurătoáre s. f., g.-d. art. spânzurătórii; (obiecte) pl. spânzurătóri (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

SPÂNZURĂTOÁRE spânzurătóri f. înv. Instalație specială pentru pedeapsa cu moartea prin spânzurare. ◊ A merge (undeva) ca la spânzurătoare a merge undeva în mod silit. /a (se) spânzura + suf. ~ătoare (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard