A da o fată după cineva (sau cuiva) sau a(-i) da cuiva de bărbat (respectiv de soție) pe cineva = a căsători cu...
A pune coarne = a) a face o relatare cu adaosuri exgerate, neverosimile, inventate; b) a-și înșela soțul
A se ține grapă de cineva = a însoți pretutindeni pe cineva
A se ține lipcă de cineva = a însoți pe cineva peste tot (stingherindu-l cu prezența sa)
A ține casă (cu cineva) = a conviețui cu cineva (în calitate de soț și soție)
A ține hangul = a) a acompania o melodie; b) a însoți, a întovărăși; c) a ține partea cuiva, aprobând tot ce face și ce spune; a face pe placul cuiva, a cânta cuiva în strună
Cu (sau fără) soț = cu (sau fără) pereche, în număr pereche (sau nepereche), par (sau impar)
Soră de scoarță = fiica din altă căsătorie a unuia dintre soții recăsătoriți, considerată în raport cu copilul sau cu copiii celuilalt soț
SOȚ,soți, s. m. 1. Bărbat căsătorit considerat în raport cu soția lui; bărbat. ♦ (La pl.) Cele două persoane de s*x opus unite prin căsătorie. ♦ (Înv.) Soție, nevastă. 2. (Pop.) Tovarăș, însoțitor; asociat. 3. Obiect care, împreună cu altul (similar), formează o pereche. ◊ Loc. adj. și adv. Cu (sau fără) soț = cu (sau fără) pereche, în număr pereche (sau nepereche), par (sau impar). – Lat. socius. (Sursa: DEX '98 )
ȘOT,șoturi, s. n. Lac sărat, în zonele de stepă și în semideșerturi, care seacă în perioadele de secetă, lăsând depozite de săruri. – Din fr. chott. (Sursa: DEX '98 )
SOȚ ~im. 1) Persoană de s*x masculin căsătorită privită în raport cu femeia ce i-a devenit soție; bărbat. 2) la pl. Cuplu constând dintr-un bărbat și o femeie uniți prin căsătorie. 3) Fiecare dintre cele două elemente care formează o pereche. ◊ Cu ~ (sau fără ~) cu (sau fără) pereche. A nu avea ~ a) a fi fără pereche; b) a fi fără seamăn; neobișnuit; excepțional. /<lat. socius (Sursa: NODEX )
ȘOT ~urin. (în zonele de stepă și de semideșert) Lac sărat care seacă pe timp de secetă (devenind depozit de sare). /<fr. chott (Sursa: NODEX )
ȘOTs.n. (Geol.) Lac sărat din zonele de stepă și de semideșert, care seacă în perioadele secetoase; solul din jurul unui asemenea lac. [< fr. chott, cf. ar. șatt]. (Sursa: DN )
ȘOTs. n. lac sărat din zonele de stepă și de semideșert, care seacă în perioadele secetoase. (< fr. chott) (Sursa: MDN )
SOȚ s. bărbat, (pop.) domn, om, român, (înv. și reg.) mărit, soție, (reg.) gospodar, mireaz, (înv.) casnic, căsar, căsaș, căsător, (eufemistic) dânsul (art.). (Sursa: Sinonime )
SOȚ s. v. aliat, amic, aproapele, bărbătuș, însoțitor, nevastă, părtaș, pereche, prieten, semen, soție, tovarăș. (Sursa: Sinonime )
soț (-ți), s. m. – 1. (Înv.) Copărtaș. – 2. Bărbat căsătorit. – 3. Camarad, prieten, asociat. – 4. Pereche. – Mr., megl. soț. Lat. sǒcius (Cihac, I, 257; Pușcariu 1610; REW 8056), cf. alb. šots (Philippide, II, 655), it. soccio „arendaș de turme”. – Der. soție, s. f. (înv., tovarășă; înv., căsătorie, uniune; înv., camarad, asociat; înv., asociație, societate; nevastă) cuvînt folosit actualmente mai ales în Munt. și Mold. (ALR, I, 271); soțesc, adj. (conjugal, matrimonial); soață, s. f. (camaradă; nevastă); însoți, vb. (a asocia, a uni; a împerechea; a se alipi, a se alătura; a se căsători, a escorta, a acompania); însoțitor, adj. (care însoțește); însoțime, s. f. (înv., societate, grup); însoțitură, s. f. (Trans., companie); cusoți, vb. (Bucov., a ține companie, a întreține), cu pref. expresiv. cu-; soțiire, s. f. (înv., asociere). (Sursa: DER )
