Dex sosi, sosi, definiţie sosi, dex.ro Mobile

A cădea (sau a se băga) ca musca-n lapte = a sosi undeva într-un moment rău ales sau interveni într-o discuție în mod nepotrivit
A cădea pe capul cuiva = a sosi pe neașteptate la cineva (creându-i neplăceri, deranj)
A fi (sau a sosi) timpul cuiva = a sosi pentru cineva momentul potrivit (și așteptat)
A pica (sau a cădea) din cer = a) a sosi pe neașteptate; b) a nu putea înțelege; a fi străin de aceea ce se întâmplă în jur
A plăti (cuiva) cu dobândă = a se răzbuna cu prisosință și violență (pe cineva) pentru o pagubă sau o suferință
A veni (sau a sosi) la de-a gata = a profita de ceva făcut de altul
A-i sosi (cuiva) ceasul (sau veleatul) = a-i veni cuiva timpul să moară
A-i suna (cuiva) ceasul (morții sau de veșnicie) = a-i sosi cuiva clipa morții
A-i veni cuiva ceasul = a sosi pentru cineva momentul decisiv sau moartea
Cu prisosință = din belșug, din plin; în mod ireproșabil, dovedind un zel deosebit
Tur-retur sau tur și retur = dus și întors, plecare și sosire
a fi (sau a avea) mai mult decât trebuie, a prisosi De întrecut = mai mult decât trebuie, de prisos

SOSÍ, sosesc, vb. I. 1. Intranz. A ajunge într-un anumit loc (și într-un anumit moment). ♦ (Despre termene, anotimpuri, intervale etc.) A începe să se desfășoare. ◊ Loc. adv. Pe sosite = pe punctul de a ajunge undeva. ◊ Expr. A-i sosi (cuiva) ceasul (sau veleatul) = a-i veni cuiva timpul să moară. 2. Tranz. (Pop.) A prinde pe cineva fără veste; a surprinde. 3. Intranz. (Rar) A fi în situația să..., a se întâmpla să... – Din ngr. sóso (viit. lui sóno). (Sursa: DEX '98 )

SOSÍ vb. 1. v. ajunge. 2. a pica, a veni. (Chiar atunci a ~ și el.) 3. a ajunge, (livr.) a parveni. (Nu ți-a ~ încă scrisoarea mea?) 4. v. face. (Sursa: Sinonime )

sosí (-sésc, -ít), vb. – 1. A ajunge undeva. – 2. A fi în situația să..., a fi destul să... Ngr. σώνω, aorist ἔσωσα (Miklosich, Fremdw., 126; Cihac, II, 700; Murnu 51; Philippide, II, 733; Pușcariu, Lr., 261), cf. alb. sos, bg. sosa. – Der. sosit, s. n. (venit, ajuns); sositor, s. m. (în ghicitul în bobi, cel care indică o sosire apropiată); nesosință, s. f. (înv., insuficiență). (Sursa: DER )

A SOSÍ ~ésc intranz. 1) (despre ființe, vehicule etc.) A fi într-un anumit loc după parcurgerea unei distanțe; a ajunge; a veni. 2) (despre anotimpuri, termene etc.) A se produce în timp; a veni. ◊ A-i ~ cuiva ceasul a-i veni cuiva timpul să moară. /<ngr. sóso (Sursa: NODEX )

sosi verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) sosi	sosire	sosit	sosind	singular	plural
		(a) sosi	sosire	sosit	sosind	sosește	sosiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	sosesc	(să) sosesc	soseam	sosii	sosisem
	a II-a (tu)	sosești	(să) sosești	soseai	sosiși	sosiseși
	a III-a (el, ea)	sosește	(să) sosească	sosea	sosi	sosise
plural	I (noi)	sosim	(să) sosim	soseam	sosirăm	sosiserăm, sosisem*
	a II-a (voi)	sosiți	(să) sosiți	soseați	sosirăți	sosiserăți, sosiseți*
	a III-a (ei, ele)	sosesc	(să) sosească	soseau	sosiră	sosiseră

* Formă nerecomandată

șoș substantiv masculin		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	șoș	șoșul
nominativ-acuzativ	plural	șoși	șoșii
genitiv-dativ	singular	șoș	șoșului
genitiv-dativ	plural	șoși	șoșilor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—