Dex.Ro Mobile
SORTÁRE, sortări, s. f. Acțiunea de a sorta și rezultatul ei; sortat. – V. sorta. (Sursa: DEX '98 )

SORTÁRE s.f. Acțiunea de a sorta și rezultatul ei; aranjare pe categorii. [< sorta]. (Sursa: DN )

SORTÁRE s. v. selecționare. (Sursa: Sinonime )

sortáre s. f., g.-d. art. sortării; pl. sortări (Sursa: Ortografic )

SORTÁ, sortéz, vb. I. Tranz. A alege, a aranja, a repartiza mărfuri, produse, materiale pe categorii, după calitate, dimensiuni, compoziție etc.; a împărți, a aranja pe sorturi. – Din germ. sortieren. (Sursa: DEX '98 )

A SORTÁ ~éz tranz. (materiale, produse etc.) A repartiza pe sorturi. /<germ. sortieren (Sursa: NODEX )

SORTÁ vb. I. tr. A separa, a aranja, a repartiza (un material etc.) pe sorturi (potrivit calității, dimensiunilor etc.). [Cf. germ. sortieren, it. sortire]. (Sursa: DN )

SORTÁ vb. tr. a separa, a repartiza pe sorturi. (< germ. sortieren) (Sursa: MDN )

SORTÁ vb. v. selecționa. (Sursa: Sinonime )

sortá adv. (înv.) tocmai. (Sursa: DAR )

sortá vb., ind. prez. 1 sg. sortéz, 3 sg. și pl. sorteáză (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
sorta   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) sorta sortare sortat sortând singular plural
sortea sortați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) sortez (să) sortez sortam sortai sortasem
a II-a (tu) sortezi (să) sortezi sortai sortași sortaseși
a III-a (el, ea) sortea (să) sorteze sorta sortă sortase
plural I (noi) sortăm (să) sortăm sortam sortarăm sortaserăm, sortasem*
a II-a (voi) sortați (să) sortați sortați sortarăți sortaserăți, sortaseți*
a III-a (ei, ele) sortea (să) sorteze sortau sorta sortaseră
* Formă nerecomandată

sortare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular sortare sortarea
plural sortări sortările
genitiv-dativ singular sortări sortării
plural sortări sortărilor
vocativ singular sortare, sortareo
plural sortărilor