SOROÁCĂ s. v. citație, punct, verset. (Sursa: Sinonime )
soroácă s.f. (înv.) pauză în psaltichie (în muzica vocală bisericească). (Sursa: DAR )
soroácă (-áce), s. f. – 1. Punct. – 2. Vers (în Biblie). Sl. sroka (Tiktin). Sec. XVII, înv. (Sursa: DER )
| soroacă substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | soroacă | soroaca |
| plural | soroace | soroacele |
| genitiv-dativ | singular | soroace | soroacei |
| plural | soroace | soroacelor |
| vocativ | singular | soroacă, soroaco |
| plural | soroacelor |
