SORÍT1,sorite, s. n. (Log.) Raționament compus dintr-o serie de silogisme așezate astfel încât atributul unuia să fie subiectul silogismului următor, concluzia având ca subiect subiectul primului silogism și ca atribut atributul penultimului silogism. – Din fr. sorite, lat. sorites. (Sursa: DEX '98 )
SORÍTs.n. Polisilogism contractat prin excluderea concluziilor intermediare, care în polisilogismele inițiale îndeplineau rolul uneia dintre premise. [< fr. sorite, lat. sorites, gr. soreites < soros – mulțime]. (Sursa: DN )
SORÍTs. n. polisilogism, prin excluderea concluziilor intermediare, care în polisilogismele inițiale îndeplineau rolul uneia dintre premise. (< fr. sorite, lat. sorites) (Sursa: MDN )
SORÍT adj. v. însorit. (Sursa: Sinonime )
sorít s. n., pl. soríte (Sursa: Ortografic )
SORÍ,sorésc, vb. IV. 1. Refl. (Despre ființe) A se încălzi la soare. 2. Tranz. A expune ceva la soare (pentru a face să se coacă sau să se usuce). – Din soare. (Sursa: DEX '98 )
A SE SORÍ mă ~éscintranz. A se încălzi la soare. /Din soare (Sursa: NODEX )
A SORÍ ~ésc 1. tranz. (obiecte) A expune acțiunii razelor solare. ~ albiturile. 2. intranz. (despre Soare) A lumina tare; a străluci. /Din soare (Sursa: NODEX )
SORÍ vb. a se însori. (Se ~ pe terasă.) (Sursa: Sinonime )
sorí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sorésc, imperf. 3 sg. soreá; conj. prez. 3 sg. și pl. soreáscă (Sursa: Ortografic )
