- A trage cu urechea = a-și încorda auzul pentru a prinde zgomote ușoare, vorbe șoptite; a asculta pe furiș
- Pe șoptite = cu glas scăzut, foarte încet; în taină
- În șopot = în șoaptă, pe șoptite
ȘOPTÍT1 s. n. Șoptire. – V. șopti. (Sursa: DEX '98 )
ȘOPTÍT2, -Ă, șoptiți, -te, adj. (Despre cuvinte; adesea adverbial) (Rostit) în șoaptă, încet. – V. șopti. (Sursa: DEX '98 )
ȘOPTÍT adj. îngânat, murmurat, (reg.) șopotit. (Cu glas ~.) (Sursa: Sinonime )
șoptít s. n. (pl. șoptíte în loc. pe ~) (Sursa: Ortografic )
| șoptit adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | șoptit | șoptitul | șoptită | șoptita |
| plural | șoptiți | șoptiții | șoptite | șoptitele |
| genitiv-dativ | singular | șoptit | șoptitului | șoptite | șoptitei |
| plural | șoptiți | șoptiților | șoptite | șoptitelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
