SOPÓR s. n. (Med.) Stare patologică de somnolență. – Din fr. sopor. (Sursa: DEX '98 )
SOPÓRs.n. (Med.) Stare de somnolență vecină cu coma. [< fr. sopor, cf. lat. sopor]. (Sursa: DN )
SOPÓRs. n. stare de somnolență patologică în care contactul cu ambianța se face dificil, fiind întrerupt de perioada de somn. (< fr., lat. sopor) (Sursa: MDN )
sopór s. n. (Sursa: Ortografic )
șopór, șopoáre, s.n. (reg.) torent, puhoi. (Sursa: DAR )
Declinări/Conjugări
sopor substantiv neutru
nearticulat
articulat
nominativ-acuzativ
singular
sopor
soporul
plural
—
—
genitiv-dativ
singular
sopor
soporului
plural
—
—
vocativ
singular
—
plural
—
șopor
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
