Dex.Ro Mobile
SOMÁȚIE, somații, s. f. Faptul de a soma; invitație prin care se pune cuiva în vedere să execute (sau să nu execute) ceva; ordin scris emanat de la o autoritate prin care se ordonă cuiva să execute (sau să înceteze de a executa) o acțiune. [Var.: (înv.) somațiúne s. f.] – Din fr. sommation. (Sursa: DEX '98 )

SOMÁȚIE s.f. Faptul de a soma; somare. ♦ Act scris care cuprinde un ordin de a executa sau de a înceta o acțiune. ♦ Poruncă, cerință, rugăminte imperativă. [Gen. -iei, var. somațiune s.f. / < fr. somation]. (Sursa: DN )

SOMÁȚIE s. f. 1. faptul de a soma; act scris care cuprinde un ordin de a executa sau de a înceta o acțiune. ◊ poruncă, cerință, rugăminte imperativă. 2. invitație scrisă prin care se cere unui debitor să-și îndeplinească obligația față de creditorul rău. (< fr. sommation) (Sursa: MDN )

SOMÁȚIE s. invitare, invitație, somare. (~ făcută cuiva pentru a respecta legalitatea.) (Sursa: Sinonime )

somáție s. f. (sil. -ți-e), art. somáția (sil. -ți-a), g.-d. art. somáției; pl. somáții, art. somáțiile (sil. -ți-i-) (Sursa: Ortografic )

SOMÁȚIE ~i f. 1) v. A SOMA. 2) Ordin categoric (oral sau scris), prin care i se cere cuiva să efectueze sau să înceteze efectuarea unei acțiuni. [G.-D. somației; Sil. -ți-e] /<fr. sommation (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
somație   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular somație somația
plural somații somațiile
genitiv-dativ singular somații somației
plural somații somațiilor
vocativ singular somație, somațio
plural somațiilor