Dex.Ro Mobile
Vezi 2 expresii

SÓMA1 s. f. Ansamblul celulelor diploide ale organismului viu. – Din fr. soma. (Sursa: DEX '98 )

SOMÁ2, somez, vb. I. Tranz. A cere (cuiva) în chip categoric (și sub amenințare) să suporte anumite consecințe, să îndeplinească ceva. ♦ (Jur.) A pune cuiva în vedere, cu forme legale, să execute (sau să nu execute) ceva. – Din fr. sommer. (Sursa: DEX '98 )

SÓMA f. Ansamblu de celule somatice nereproducătoare. /<fr. soma (Sursa: NODEX )

SÓMA1 s.f. (Biol.) 1. Nume dat celulelor somatice. 2. Termen pentru întregul corp, cu excepția membrelor. [Pl. -me. / < fr. soma, cf. gr. soma – corp]. (Sursa: DN )

SÓMA2 s.f. Băutură alcoolică preparată din sucul unei plante exotice, considerată în vechea religie indiană ca băutură a zeilor. [< fr., sanscr. soma]. (Sursa: DN )

SÓMA3 s.f. (Geol.) Margine a unui vechi crater, de formă circulară, care înconjură noul con. [< fr. somma]. (Sursa: DN )

SOMÁ vb. I. tr. A cere cuiva sub amenințare să îndeplinească ceva. ♦ A pune cuiva în vedere, în formele stabilite de lege, să (nu) execute ceva. [< fr. sommer]. (Sursa: DN )

SÓMA1 s. f. totalitatea celulelor somatice ale organismelor vii; corp. (< fr., gr. soma) (Sursa: MDN )

SÓMA2 s. f. băutură alcoolică din sucul unei plante exotice, considerată în vechea religie indiană ca băutură a zeilor. (< fr. soma) (Sursa: MDN )

SÓMA3 s. f. (geol.) margine a unui vechi crater, de formă circulară, care înconjură un con vulcanic mai nou. (< fr. somma) (Sursa: MDN )

SOMÁ4 vb. tr. a cere cuiva sub amenințare să îndeplinească ceva. ◊ (jur.) a pune cuiva în vedere, în formele stabilite de lege, să (nu) execute ceva. (< fr. sommer) (Sursa: MDN )

SOMÁ vb. a invita. (Te ~ să-ți vezi de treabă.) (Sursa: Sinonime )

SOMÁ vb. v. constrânge, face, forța, obliga, sili. (Sursa: Sinonime )

sóma s. f. (Sursa: Ortografic )

somá vb., ind. prez. 1 sg. soméz, 3 sg. și pl. someáză (Sursa: Ortografic )

ȘOMÁ, șomez, vb. I. Intranz. A nu avea, a nu găsi de lucru; a fi șomer. – Din fr. chômer. (Sursa: DEX '98 )

A SOMÁ ~éz tranz. (persoane) 1) A obliga prin amenințare; a pune cu forța. ~ să răspundă. 2) jur. A cere avertizând conform legilor în vigoare. ~ un debitor să plătească. /<fr. sommer (Sursa: NODEX )

A ȘOMÁ ~éz tranz. A fi șomer. /<fr. chômer (Sursa: NODEX )

ȘOMÁ vb. I. intr. A nu avea de lucru; a fi șomer. [< fr. chômer]. (Sursa: DN )

ȘOMÁ vb. intr. a nu avea, a nu găsi de lucru; a fi șomer. (< fr. chômer) (Sursa: MDN )

șomá vb., ind. prez. 1 sg. șoméz, 3 sg. și pl. șomeáză (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
soma   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular soma soma
plural some somele
genitiv-dativ singular some somei
plural some somelor
vocativ singular somo
plural somelor

soma   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) soma somare somat somând singular plural
somea somați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) somez (să) somez somam somai somasem
a II-a (tu) somezi (să) somezi somai somași somaseși
a III-a (el, ea) somea (să) someze soma somă somase
plural I (noi) somăm (să) somăm somam somarăm somaserăm, somasem*
a II-a (voi) somați (să) somați somați somarăți somaserăți, somaseți*
a III-a (ei, ele) somea (să) someze somau soma somaseră
* Formă nerecomandată

șoma   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) șoma șomare șomat șomând singular plural
șomea șomați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) șomez (să) șomez șomam șomai șomasem
a II-a (tu) șomezi (să) șomezi șomai șomași șomaseși
a III-a (el, ea) șomea (să) șomeze șoma șomă șomase
plural I (noi) șomăm (să) șomăm șomam șomarăm șomaserăm, șomasem*
a II-a (voi) șomați (să) șomați șomați șomarăți șomaserăți, șomaseți*
a III-a (ei, ele) șomea (să) șomeze șomau șoma șomaseră
* Formă nerecomandată