SÓMA1 s. f. Ansamblul celulelor diploide ale organismului viu. – Din fr. soma. (Sursa: DEX '98 )
SOMÁ2,somez, vb. I. Tranz. A cere (cuiva) în chip categoric (și sub amenințare) să suporte anumite consecințe, să îndeplinească ceva. ♦ (Jur.) A pune cuiva în vedere, cu forme legale, să execute (sau să nu execute) ceva. – Din fr. sommer. (Sursa: DEX '98 )
SÓMA1s.f. (Biol.) 1. Nume dat celulelor somatice. 2. Termen pentru întregul corp, cu excepția membrelor. [Pl. -me. / < fr. soma, cf. gr. soma – corp]. (Sursa: DN )
SÓMA2s.f. Băutură alcoolică preparată din sucul unei plante exotice, considerată în vechea religie indiană ca băutură a zeilor. [< fr., sanscr. soma]. (Sursa: DN )
SÓMA3s.f. (Geol.) Margine a unui vechi crater, de formă circulară, care înconjură noul con. [< fr. somma]. (Sursa: DN )
SOMÁvb. I. tr. A cere cuiva sub amenințare să îndeplinească ceva. ♦ A pune cuiva în vedere, în formele stabilite de lege, să (nu) execute ceva. [< fr. sommer]. (Sursa: DN )
SÓMA1s. f. totalitatea celulelor somatice ale organismelor vii; corp. (< fr., gr. soma) (Sursa: MDN )
SÓMA2s. f. băutură alcoolică din sucul unei plante exotice, considerată în vechea religie indiană ca băutură a zeilor. (< fr. soma) (Sursa: MDN )
SÓMA3s. f. (geol.) margine a unui vechi crater, de formă circulară, care înconjură un con vulcanic mai nou. (< fr. somma) (Sursa: MDN )
SOMÁ4vb. tr. a cere cuiva sub amenințare să îndeplinească ceva. ◊ (jur.) a pune cuiva în vedere, în formele stabilite de lege, să (nu) execute ceva. (< fr. sommer) (Sursa: MDN )
SOMÁ vb. a invita. (Te ~ să-ți vezi de treabă.) (Sursa: Sinonime )
SOMÁ vb. v. constrânge, face, forța, obliga, sili. (Sursa: Sinonime )
sóma s. f. (Sursa: Ortografic )
somá vb., ind. prez. 1 sg. soméz, 3 sg. și pl. someáză (Sursa: Ortografic )
ȘOMÁ,șomez, vb. I. Intranz. A nu avea, a nu găsi de lucru; a fi șomer. – Din fr. chômer. (Sursa: DEX '98 )
A SOMÁ ~éztranz. (persoane) 1) A obliga prin amenințare; a pune cu forța. ~ să răspundă. 2)jur. A cere avertizând conform legilor în vigoare. ~ un debitor să plătească. /<fr. sommer (Sursa: NODEX )
A ȘOMÁ ~éztranz. A fi șomer. /<fr. chômer (Sursa: NODEX )
ȘOMÁvb. I. intr. A nu avea de lucru; a fi șomer. [< fr. chômer]. (Sursa: DN )
ȘOMÁvb. intr. a nu avea, a nu găsi de lucru; a fi șomer. (< fr. chômer) (Sursa: MDN )
șomá vb., ind. prez. 1 sg. șoméz, 3 sg. și pl. șomeáză (Sursa: Ortografic )