Dex.Ro Mobile
SOLVÉNT1, solvenți, s. m. Substanță chimică (lichidă) care are proprietatea de a dizolva în masa ei alte substanțe; dizolvant. – Din engl. solvent. (Sursa: DEX '98 )

SOLVÉNT2, -Ă, solvenți, -te, adj. 1. (Despre elevi, studenți; adesea substantivat) Care plătește taxe de frecvență sau de internat, care nu este bursier. 2. Solvabil. – Din germ. Solvent. (Sursa: DEX '98 )

SOLVÉNT s.m. Substanță (lichidă) în care se pot dizolva alte substanțe; dizolvant. [< germ. Solvent, cf. fr. solvant]. (Sursa: DN )

SOLVÉNT, -Ă adj., s.m. și f. (Elev, student) care plătește taxa de frecvență sau de internat (nefiind bursier). // adj. Solvabil. [< germ. Solvent, cf. it. solvente – care poate plăti]. (Sursa: DN )

SOLVÉNT1 s. m. substanță pentru dizolvarea altor substanțe; dizolvant. (< engl. solvent) (Sursa: MDN )

SOLVÉNT2, -Ă I. adj., s. m. f. (elev, student) care plătește taxa de frecvență sau de internat. II. adj. solvabil. (< germ. Solvent) (Sursa: MDN )

SOLVÉNT adj. v. solvabil. (Sursa: Sinonime )

SOLVÉNT s. (CHIM.) dizolvant. (Sursa: Sinonime )

solvént adj. m., s. m., pl. solvénți; f. sg. solvéntă, pl. solvénte (Sursa: Ortografic )

SOLVÉNT1 ~ți m. 1) Substanță, mai ales lichidă, care are proprietatea de a dizolva alte substanțe; dizolvant. 2) Lichid în care un corp este dizolvat. / (Sursa: NODEX )

SOLVÉNT2 ~tă (~ți, ~te) m. și f. Elev care plătește taxe pentru studii sau pentru internat. /<germ. Solvent (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
solvent   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular solvent solventul solventă solventa
plural solvenți solvenții solvente solventele
genitiv-dativ singular solvent solventului solvente solventei
plural solvenți solvenților solvente solventelor
vocativ singular
plural