Dex.Ro Mobile
SOLVATÁRE s. f. Fenomen care însoțește dizolvarea substanțelor într-un solvent și care constă în stabilirea unor legături între ionii sau moleculele substanței dizolvate și moleculele dizolvantului. – După fr. solvatation. (Sursa: DEX '98 )

SOLVATÁRE s.f. (Chim.) Procesul de formare a solvaților. [După fr. solvatation]. (Sursa: DN )

SOLVATÁRE s. f. proces de formare a solvenților1. (după fr. solvatation) (Sursa: MDN )

SOLVATÁRE s. (CHIM.) dizolvare. (Sursa: Sinonime )

solvatáre s. f., g.-d. art. solvatării; pl. solvatări (Sursa: Ortografic )

SOLVATÁ, solvatéz, vb. I. Intranz. (Chim.) A produce o solvatare. – Cf. solvatare. (Sursa: DEX '98 )

SOLVATÁ vb. intr. a produce o solvatare. (< solvatare) (Sursa: MDN )

solvatá vb., ind. prez. 1 sg. solvatéz, 3 sg. și pl. solvateáză (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
solvata   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) solvata solvatare solvatat solvatând singular plural
solvatea solvatați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) solvatez (să) solvatez solvatam solvatai solvatasem
a II-a (tu) solvatezi (să) solvatezi solvatai solvatași solvataseși
a III-a (el, ea) solvatea (să) solvateze solvata solvată solvatase
plural I (noi) solvatăm (să) solvatăm solvatam solvatarăm solvataserăm, solvatasem*
a II-a (voi) solvatați (să) solvatați solvatați solvatarăți solvataserăți, solvataseți*
a III-a (ei, ele) solvatea (să) solvateze solvatau solvata solvataseră
* Formă nerecomandată

solvatare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular solvatare solvatarea
plural solvatări solvatările
genitiv-dativ singular solvatări solvatării
plural solvatări solvatărilor
vocativ singular solvatare, solvatareo
plural solvatărilor